Micul Print sau... despre iubire....

Cartea lui Saint Exupery este una din cartile mele de capatai.... am citit-o si rascitit-o si cred ca niciodata n-o sa-i inteleg complexitatea... in simplitatea cuvintelor ei

Citez din memorie : "Daca tu de pilda, vei veni la ora patru dupa masa... eu inca de la ora trei voi incepe sa fiu nelinistita... la ora patru ma va cuprinde o framantare si o neliniste...
Dar daca vii la voia intamplarii.. eu niciodata nu voi sti LA CARE CEAS SA-MI IMPODOIBESC SUFLETUL..."

pe cati dintre voi v-a mai marcat Micul Print ?

pe mine m-a marcat mai intai piesa de teatru, apoi filmul cu Bob Fosse, apoi cartea....uneori o mai rasfoiesc......
Didi mai tii minte pasajul asta?
"Nu cunoastem decat ceea ce îmblanzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoasca nimic. Cumpara lucruri de-a gata, de la negutatori. Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei sa ai un prieten imblanzeste-ma"

Cuvintele cheie ale acestei carti pretioase sunt frumusete,copii,inima:
"Toti oamenii mari au fost mai intai copii"(Dar putini dintre ei isi ai aduc aminte)"

"Limpede nu vezi decat cu inima.Miezul lucrurilor nu poate fi vazut cu ochii"

"Fie ca e vorba de o casa,fie de stele,fie de pustiu,ceea ce da frumusete ramane nevazut"

"

Oamenilor mari le plac numerele.
Când le vorbiţi de un nou prieten, nu
vă întreabă niciodată ceea ce este cu adevărat important. Nu vă
întreabă niciodată: "Cum sună vocea lui? Ce jocuri îi plac?
Colecţionează fluturi?" Ei vă întreabă: "Câţi ani are? Câţi fraţi are?
Cât cântăreşte? Cât câştigă tatăl său?"
Numai atunci ei vor crede că
l-au cunoscut.(Capitolul IV)

"Daca cineva iubeste o floare care nu exista decat intr-un singur exemplar in milioane de stele,aste e de-ajuns pentru ca el sa fie fericit cand le priveste"...

"Nu am stiut sa inteleg nimic atunci.Ar fi trebuit sa o judec dupa fapte si nu dupa cuvinte.Ea ma parfuma si ma bucura.Nu ar fi trebuit deloc sa plec!
Ar fi trebuit sa ghicesc afectiunea ei dincolo de vorbele ei mari,orgolioase.
Florile sunt atat de contradictorii!
Dar eram prea tanar ca sa stiu sa iubesc"

si despre intelepciune:

"Trebuie sa ceri de la fiecare ceea ce poate da!"

"Atunci te vei judeca pe tine insuti,spuse regele.
Asta e cel mai dificil.Este mult mai dificil sa te judeci pe tine insuti,decat sa judeci pe altul.Daca reusesti sa te judeci bine,inseamna ca esti cu adevarat intelept".

si despre OAMENI:

"Esti singur si printre oameni,zise sarpele"

"Oamenii ,exista cred sase sau sapte.I-am vazut cu ani in urma.Dar nu stii niciodata unde ii gasesti.Vantul ii plimba.Le lipsesc radacinile si asta ii deranjeaza mult"

"Iar oamenilor le lipseste imaginatia.Ei repeta ceea ce li se spune".

"Oamenii se invart in trenuri rapide,dar nu mai stiu ce cauta.Atunci se agita si se invart in cerc"...

Se întîmplă în cele din urmă că micul prinţ, dupa ce mersese mult timp prin nisipuri, ţinuturi stîncoase şi zăpezi, să descopere în sfîrşit un drum. Iar drumurile duc întotdeauna la oameni.
- Bună ziua, spuse el.
Era o grădină plină cu trandafiri înfloriţi.
- Bună ziua, spuseră trandafirii.
Micul prinţ îi privi. Semănau cu toţii cu floarea sa.

- Cine sunteţi voi? îi întrebă el stupefiat.
- Noi suntem trandafiri, spuseră trandafirii.
- Ah! făcu micul prinţ…
Şi se simţi foarte nefericit. Floarea lui îi spusese că ea era singura din specia ei în univers. Şi iată că mai erau cinci mii, toate la fel, într-o singură grădină!
"Ar fi foarte atinsă, îşi spuse el, dacă ar vedea asta… ar tuşi groaznic şi ar face să pară că moare pentru a scăpa de ridicol. Şi eu aş fi obligat să par că o îngrijesc, căci altfel, pentru a mă umili şi pe mine, ea s-ar lăsa într-adevăr să moară…"
Apoi îşi mai zise: "Mă credeam în posesia unei flori unice şi nu am decît un trandafir obişnuit. Ea şi cei trei vulcani care îmi ajung pînă la genunchi şi din care unul, poate, este stins pentru totdeauna, lucrurile astea nu fac din mine un prea mare prinţ…" Şi, culcat în iarbă, plînse.

- Mergi să revezi trandafirii. Vei înţelege că al tău este unic pe lume. Vei reveni să îmi spui adio, iar eu îţi voi face cadou un secret.
Micul prinţ plecă să revadă trandafirii.
- Voi nu sunteţi deloc la fel ca trandafirul meu, voi nu reprezentaţi nimic pentru mine, spuse el. Nimeni nu v-a domesticit şi nici voi nu aţi domesticit pe nimeni. Voi sunteţi precum era vulpea mea. Nu era decît o vulpe ca oricare alta dintr-o sută de mii. Dar eu mi-am făcut-o prietenă şi acum este unică în lume.
Trandafirii erau stînjeniţi.
- Voi sunteţi frumoşi, dar sunteţi goi de înţelesuri, le mai spuse. Nu e nici un motiv să mori pentru voi. Bineînţeles, pentru un trecător obişnuit, trandafirul meu este la fel ca voi. Dar el singur este mai important decît voi toţi la un loc, pentru că el este cel pe care l-am udat. Pentru că el este cel pe care l-am adăpostit cu paravanul. Pentru că el este cel căruia i-am omorat omizile (în afară de două-trei cît să aibă şi fluturi). Pentru că el este cel pe care l-am ascultat plîngîndu-se, ori lăudîndu-se, ori, uneori, chiar tăcînd. Pentru că este trandafirul meu.

-"Ce inseamna a domestici?
-E un lucru uitat de mult,spuse vulpea.Inseamna a creea legaturi"

"Daca vrei un prieten,domesticeste-ma! spuse ea.
-Ce trebuie facut?intreba micul print.
Trebuie sa fii foarte rabdator,raspunse vulpea.Te vei aseza mai intai ceva mai departe de mine,cam asa,in iarba.
Te voi privi cu coada ochiului,iar tu nu vei zice nimic.
Vorbirea e un izvor de neintelegeri.
Dar in fiecare zi te vei putea aseza ceva mai aproape....."

"Micul Print", cauta sa ne arate ca de fapt, toti avem simtiri, vise, iubiri, bunatate, mila, ....eu unul pe langa Biblie as atasa Micul Print si Ferma Animalelor, acestea sunt trilogia existentei umane

"Copiii trebuie sa fie intotdeauna indulgenti cu oamenii mari"


"Eu vreau sa mi se ia in serios lucrurile nefericite care mi se intampla"

Din ea trebuie sa intelegem ca suntem pierduti cand ne pierdem sufletul de copil,imaginatia,dorinta de a visa si de a ne juca serios.....

Nu am gasit in alta parte un topic unde sa scriu despre ....COPIII nostri!
Aseara uitandu-ma pe pozele mele cu gandul la copiii mei dragi am sa va spun cateva dintre gandurile mele,asa cum mi-au venit,despre ceea ce sunt copiii:
*Puritatea lui Dumnezeu sadita in noi;
*Barca cu care noi calatorim spre neuitare;
*Gingasia primaverilor,forta creatoare a verilor,belsugul toamnelor si imacularea iernilor retyraite alaturi de ei;
*Un lan inflorit;
*Un vis implinit;
*O oaza de repaos in furtuna vietii;
*O amfora din care sorbi nemurirea....
Caci,traind cat traim
vine o zi,cand,
Intr-un ceas de sfarsit
Ne mutam in copiii nostrii!


[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
asta-i o poza de acum 33 de ani cu primul pom de craciun al baiatului meu(primul meu copil,prima mea dragoste adevarata din lumea asta!