Drumuri si destinatii

Scris de Only Vin Aug 21, 2009 8:51 pm

Primele amintiri. Caldura si confortul lichidului amniotic, siguranta. Expulzarea in lumea din afara, purtanadu-si ca pe un stigmat doza de nefiresc. Lumina. Intunericul. Oamenii. O prima si cat de inutila manifestare a revoltei, plansetul. Inceput de drum. Trepte. Multe trepte. Albe si negre, precum clapele de fildes ale unui pian imens. Ascensiuni. Caderi. Reveniri. Cuvinte.

Desenam grabiti traiectorii. Le urmam cu fapta sau doar cu gandul si suradem atunci cand ni se pare fireasca abandonarea lor si adoptarea altora. Inconsecventa vazuta ca si virtute. Nedumerire perceputa prin prisma unei dureroase neputinte de a intelege. Revenire. Ce anume ne face sa alegem un drum in detrimentul altuia? Destinatia aflata invariabil la capatul lui? O dispozitie de moment? Liberul arbitru? S-a tot vorbit pe aici de destin…imi suna neplacut, implacabil, rece. De parca eu, cea din carne si sange, nu as fi avut nicicand dreptul de a ma razvrati impotriva unor zei dementi, beti de prea multa ambrozie, chefuind intr-un Olimp in care muritorii nu au avut nicicand acces.

Fac parte din categoria ingrata a celor care apeciaza calitatea obstacolelor intalnite. Nimic din ce e obtinut prea usor nu mi se pare ademenitor, nu imi inspira incredere. Candva, poate in negurile primitive ale inceputului meu de lume, s-a strecurat gandul ca niciun lucru mare si adevarat nu poate fi obtinut fara lupta, fara o minima sfasiere. Destinatia nu ma incanta. Pentru ca ea ramane invariabil aceeasi. Modul de a o atinge insa face toata diferenta din lume.
Poti ajunge pe Everest printr-o ascensiune dificila sau uitandu-te la televizor. Binefacerile civilizatiei. Ale luminii care alunga intunericul si ne aduce comoditatea gandurilor fara de ganduri. Daca stau sa ma gandesc, e un schimb permanent. Fiecare minune aparuta in viata mea, prietenia, dragostea, un alt petic senin de inalt, cere sacrificarea unei bucati din trupul meu cel de toate zilele. E de parca as taia cu un cutit imaginar unul din membre, o mana sa zicem. Cu care am desenat prea multe banalitati. Si as lasa sa creasca in locul ei un inceput de aripa.

Dar, again, e doar drumul meu. Alegerea mea de a fi, refuzul de a exista pur si simplu. Si ma intreb – e traiectoria pe care ne inscriem sinonima cu alegerea? Ne incanta destinatia intr-atat, incat putem rosti, ca si Machiavelli, “scopul scuza mijloacele”?
Sau cumva, printr-un soi de magie, locul unde vom ajunge, chiar daca la inceput ni se paruse clar proiectat, se modifica, uneori fastuos, alteori grotesc, in functie de calitatea asfaltului pe care ne imprimam pasii?

Quo vadis, Domine?

Scris de Tataita Lun Aug 31, 2009 7:34 pm

Nu este obligatoriu ca toate drumurile sa aiba o destinatie, important este sa ne adunam de pe drumuri Very Happy

Scris de Tasha Joi Sept 03, 2009 10:20 pm

Uite,apropos de ce spuneai tu Only...Ideea cu calatoria fara destinatie...in zilele care au trecute,m-am oprit exact unde mi-a trecut prin cap si unde mi-a facut cu ochiul locatia...au fost 10 zile deosebite! Very Happy

printre altele am intalnit si trei forumiste... Very Happy

Scris de Mena Sam Sept 19, 2009 10:43 am

Am pornit de multe ori la drum...cu destinatie..incerta..Oricate planuri as fi facut..oricate pronosticuri...oricate vise....destinatia nu era cea asteptata...nici cea visata...Ma certam pentru ca nu mi-am pus totul pe hartie..fiecare miscare...fiecare pas...as putea spune ca tot ce am..se datoreaza..intamplarii...Sau poate ca cineva acolo sus ma iubeste...
Uneori ma intreb ,daca mi-as fi trasat destinatia foarte bine..ma mai bucuram de parcursul drumului?..Mai vedeam..mai simteam urcusurile..coborasurile...cum le-am simtit..daca aveam ca si scop..doar destinatia finala?..Nu stiu..poate as fi ajuns la destinatia ce-o credeam buna cand am pornit la drum...Dar cine-mi garanteaza ca era cea care mi se potrivea si de care aveam nevoie...Viata se schimba intr-o clipa..Aproape nimic nu poti anticipa...Asa ca..sa ne bucuram de privelistea drumului...Asta ne poate bucura inima..si ochii...Pentru ca..nimeni nu ne poate garanta...ajungerea la destinatie....