Care este pretul unei vieti frumoase?

Viata este cel mai de pret lucru.
Inca din primii ani,..inainte de a intelege ce inseamna viata suntem antrenati pentru a reusi. Program de antrenament ca pentru razboi.
Educatie, tenacitate, stabilire obiective.
Sa iti faci viata cat mai frumoasa. Si cat mai buna. Acesta este obiectivul primordial!
Unii reusesc, altii au mai mult noroc,..altii duc o continua lupta cu ziua de maine.
Supravietuirea are sensuri multiple si diferite.
Absolvim scoli, incepem goana dupa o cariera, o casa, o masina, un concediu..un cont cat mai consistent.
Fiecare lucru castigat are un pret. Platim cu linistea, cu nervii, cu sufletul nostru uneori. Stresul ne macina, ...si in fiecare zi..ceva..undeva ..scade.
De unde vin adevaratele satisfactii? In urma eforturilor uneori aberante? Sau in clipa in care reusim sa ne apropiem de semenii nostrii? Sau cand ne redescoperim sensibilitatea?
Ne putem intoarce vreodata la bucuriile simple ale vietii?

eu va pot spune ca am o viata frumoasa...si secretul este ca eu intotdeauna sunt multumita si recunoscatoare pentru ce am si imi doresc doar atat cat sa "nu dea pe-afara"!
intotdeauna ma uit spre ce este frumos si bun oriunde m-as uita in realitatea din jurul meu,la oamenii pe langa care trec cu care relationez.....
nu ma plang de ceea ce n-am ...(actionez ca sa-mi fac rost si daca nu pot ma impac cu ideea)
incerc pe cat posibil sa nu am ranchiuna impotriva nimanui si sa ajut pe cei mai putin norocosi decat mine!atat cat pot,cum pot...
daruiesc si este benefic pt mine...

conteaza materialul genetic
sa fii material bun din material bun
hihi
sa te nasti unde trebuie
sa te educi cum trebuie
sa traiesti in mediul care trebuie
sa ai noroc cu carul
hihi
...

Aici iti dau dreptate Rechi... De ce oare uitam sa ne bucuram de lucrurile simple din viata? De ce oare ne complicam existenta despicand firul in patru sau incercand sa traim dupa clisee sau standarde impuse?
De ce dupa ce ne zbatem sa avem o masina, o casa, un cont gras in banca, descoperim ca toate astea nu ne fac sa avem o viata mai fericita? De ce oare se sinucid miliardarii? Cred ca o viata mai buna inseamna sa traiesti impacat cu tine insuti... sa te poti privi in fiecare zi in oglinda fara sa-ti fie rusine de tine... sa fii i armonie cu eul tau interior... si sa inveti sa daruiesti, inainte de a astepta sa primesti...

Pretul se numeste IUBIRE... pentru tine insuti si pentru cei din jur...

Intelepciunea: Sacrificiul este pretul.

brainsmartman a scris: De ce oare se sinucid miliardarii? .

de prosti !si din dragoste !adica tot din prostie!!hihi

Dupa parerea mea cred ca daca reusesti sa constientizezi pierderea a ceva inainte sa se intample, ai o viata frumoasa, te poti numi un fericit, in cele mai multe cazuri constientizam doar pierderea fericirii nu si existenta ei, deci daca s-ar intampla cum am, zis eu mai sus atunci ai constientiza existenta fericirii si ai elimina constientizarea pierderii... sper ca ati inteels ce am vrut sa zic.. [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

ca sa ma refer strict la titlul topicului, cred ca pretul e renuntarea la orgoliul nemasurat.... la ocheada aruncata in curtea vecinului... la "a avea" dus la extrem.... la constientizarea jumatatii goale a paharului.... la "turnul de fildes" in care multi ne complacem sa ne ducem existenta ....
din pacate (sau din fericire, asta e destul de complicat de spus), evolutia inseamna nemultumire, in primul rand.... nemultumire fata de conditii de trai, de intelect, de creatie... a te multumi strict cu lucrurile simple nu mai face parte de mult din mostenirea noastra genetica... gandim, vrem, dorim... uneori fara sa putem pune exact degetul pe ceea ce ne lipseste.... si atunci cautam... in diverse modalitati ....
bucuriile simple nu mai sunt apanajul celor nelinistiti, celor vesnic cautatori, decat sporadic si de scurta durata... vrem mai mult, si mai mult, si mai mult .... vrem lucruri, idei, emotii.... din ce in ce mai sofisticate.... poate doar o lobotomie unanim acceptata sa ne poata puna bariere viselor....

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] ...."fericiti cei saraci cu duhul".....
asta mi-a venit in minte citind "scrisul" tau!

da, hot.... de acord cu tine .... din pacate (sau din fericire, din nou e ambigua treaba), nu toti suntem fericiti la modul ala ....

"Iubind daruiesti,
Daruind ,primesti"..
atata de adevarat....si Iubirea daruita e cheia....nu pretul! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

iubirea e doar o fateta a intregului .... avem nevoie sa ne iubim si pe noi, sa ne privim adanc in ochi si sa constientizam ca meritam, sau nu, mai mult... ca putem lasa o amprenta, cat de mica, in urma noastra.... dar prin noi, prin ceea ce suntem, nu legat de altii .... cu alte cuvinte, daca contam sau nu in tavalugul asta care se cheama viata.....

iubita, daca nu te iubesti in primul rand pe tine...nu ai cum sa te daruiesti..pentru ca, logic, nu poti darui ceva de care nu iti pasa.....pe care il detesti....nu-i asa? [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

pretul unei vieti frumoase......atunci cand te uiti inapoi si vezi ce ai lasat in urma ta......si zambesti , si ai vrea sa mai traiesti poate inca pe atat, sa poti lasa in urma cat mai multe impliniri....

iubita, e adevarat si asta, dar incercam sa spun ca avem nevoie sa stim ca, intr-un fel sau altul, contam pentru umanitate.... ma pot iubi si cu suficienta si sa cred ca ceea ce sunt e de ajuns... dar vreau sa stiu daca merit mai mult, daca pot mai mult, daca sunt datoare de mai mult ....