Hazardul

Am spus mereu ca nu cred in destin...sau nu, pana la un punct....e umilitor cumva sa fii convins ca tu nu ai niciun rol in tot ce ti se imtampla, si, indiferent cum ai actiona, finish-ul ramane acelasi...

Mai cred si in puterea oamenilor de a deschide usi in noi. Si a ne aseza in fata oglinzi. Suntem astfel nevoiti cumva sa ne privim, si in functie de ceea ce vedem, putem alege altceva. Sau nu.

Cei pe care ii intalnim si de care ne legam afectiv pur si simplu TREBUIAU sa fie....ei reperezinta lectiile noastre...treptele pe care urcam, sau coboram, dupa caz. Pentru ca unii dintre ei inchid usile pe care ceilalti le-au deschis.

Echilibrul poate reprezenta pentru fiecare din noi altceva. Insa in esenta e o stare de liniste, de "bien-etre", de ACASA....chiar daca uneori ACASA e aiurea.....

In opinia mea, nu ar trebui sa ne schimbe decat furtunile de energie pozitiva. Cele malefice pot fie sa distruga, fie sa caleasca...doar e stiut ca ceea ce nu ne omoara ne face mai puternici [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Nici eu nu prea cred in destin/predestinare..etc..Dar trebuie sa recunosc ca nu demult am trait o experienta ce ma face sa-mi pun semne de intrebare...Vroiam sa inchiriem un spatiu comercial cu vad-ziceam noi-bun pt ce aveam nevoie...Am facut-o..am platit chirie,garantie,tot ce trebuia,ne-am facut actele pe spatiu..am zugravit..etc..Tot.Ne mai trebuia linie electrica separata si pt asta aveam nevoie de niste semnaturi...Aproape 1 luna ne-am chinuit cu buna cu raul..cu intentia de a da bani...de a investi in scara aceea..Degeaba.Oamenii aceia nu au vrut sa ne semneze.In acest timp...am intalnit un nene ce avea un spatiu mai incolo de noi cu vreo 200 de metri si era gol si zicea ca l-ar inchiria..etc..etc...vreau sa spun ca acum suntem in spatiu omului..pe o chirie net mai mica...am facut modificari la greu fara sa avem probleme...toate au mers ca unse...si pana la urma s-a demonstrat ca pt ce am vrut noi e mult mai bun decat celalalt...Cand ma gandesc ca am fi facut orice-inclusiv sa tragem curent de pe stalp ceea ce insemna o caruta de aprobari ,un sac de bani,spart trotuarul si pus la loc pe vreo 50 de m...Degeaba...Nu am reusit...
Si vreau sa cred ca a fost felul destinului de a ne duce pe drumul ce trebuie urmat...
Deci a "trebuit" sa pierdem o batalie...Si daca noi nu am acceptat sau nu ne-am gandit sa o pierdem..am fost "obligati"...

Exista un echilibru in toate...
Si "roata" se invarte in ambele sensuri...

A fost ghinion,... a fost noroc... Poate...

Bafta multa!... Si sa speram ca (va doresc asta),... vreodata,... nu se va dovedi ca a fost vorba de o ironie a sortii... Care iti da... ca sa ia mai mult inapoi...