Ultimele subiecte
» topic de ... SALUTScris de Tania Vin Oct 30, 2015 6:28 pm
» Dedicatii pentru cei dragi si nu numai ...
Scris de hotsexyro Vin Mar 02, 2012 10:44 am
» Astazi, intr-o cugetare ....
Scris de hotsexyro Mier Feb 29, 2012 2:41 pm
» LA MULTI ANI,MENA!
Scris de hotsexyro Mar Feb 14, 2012 8:13 am
» LA MULTI ANI,motzul meu preferat!
Scris de hotsexyro Dum Feb 12, 2012 7:10 am
» Micul Print sau... despre iubire....
Scris de hotsexyro Sam Feb 04, 2012 9:00 am
» Micul fotograf:)
Scris de hotsexyro Mier Ian 04, 2012 2:49 pm
» Azi, intr-o melodie .....
Scris de hotsexyro Lun Dec 26, 2011 4:35 pm
» Despre Dor!
Scris de hotsexyro Joi Dec 15, 2011 7:00 am
» sectiunea BANCURI
Scris de hotsexyro Sam Dec 03, 2011 10:55 am
» Mesajul din sticla
Scris de hotsexyro Mier Noi 30, 2011 7:53 am
» Poftiti cu incredere (remix) :))
Scris de nicknistor Lun Noi 28, 2011 9:30 pm
» Care credeti ca este realitatea..?
Scris de Seshat Dum Oct 23, 2011 1:33 am
» Visele de la pachet...
Scris de hotsexyro Sam Oct 22, 2011 5:09 pm
» LA MULTI ANI,draga ANDRA!
Scris de hotsexyro Lun Oct 10, 2011 11:47 am
» Gradini si parcuri
Scris de hotsexyro Lun Sept 05, 2011 2:46 pm
» Surasul interior
Scris de hotsexyro Lun Sept 05, 2011 2:29 pm
» Amintiri de vacanta
Scris de hotsexyro Lun Sept 05, 2011 2:26 pm
» Vesti bune :)
Scris de hotsexyro Sam Aug 27, 2011 8:48 am
» Despre femei
Scris de hotsexyro Mar Mai 10, 2011 12:30 pm
Top postatori
| Only (19411) |
| |||
| enola_gay (12892) |
| |||
| quanchi (12068) |
| |||
| hotsexyro (11940) |
| |||
| vlavi (9100) |
| |||
| Mena (7546) |
| |||
| CROCODILU' (5056) |
| |||
| TAVIC (5001) |
| |||
| Tania (4875) |
| |||
| fabienne05 (4363) |
|
Horoscop
Ceas
De anima....
3 participanți
Pagina 1 din 1
De anima....
Scris de Only Mier Mar 24, 2010 11:31 pm
am gasit textul de mai jos pe un blog..(http://ammaria.wordpress.com/2008/12/).si a miscat in mine corzi nevazute....poate constitui, zic eu, inceputul unei discutii despre suflet....cele 21 de grame care ne fac sa fim 21% ingeri, asa cum spunea Chilian....sau nu.....
Tocmai coborîsem. Ce rost avea să mă îndrept spre casă? Cu soarele luat pe umeri şi pe spatele genunchilor, cu toată înghesuiala din trenul murdar, cu toată părerea de rău că lăsasem în urmă marea… cu toate astea, ce rost avea să merg spre casă? Gara era ticsită de oameni, zgomote absurde aruncau în aer peroanele. Nebunia marelui oraş mă primea cu braţele larg deschise. Parcă îi rîdeam în faţă, făcîndu-i cu ochiul. Aţipisem în tren, eram obosită.
Răsăritul acelei zile a fost ciudat. Cocoţată pe o stîncă, departe de lume şi de glasul unui beţiv ce-şi făcea veacul cu o sticlă în mînă, visam să răsară un altfel de soare. Parcă aşteptam altceva, parcă doream să simt altfel…acum eram
dezamăgită. M-a făcut să cred că sunt o fată ca toate celelalte şi deci meritam acelaşi soare, aceleaşi mizerii… şi totuşi simţeam că trebuie să fie ceva deosebit în mine…. mă descurcasem de minune până acum dar ştiam că nu pot continua aşa mult timp…
- Nu, nu pot veni să te iau de la gară… şi apoi tăcere.
Taxiul galben îşi făcea datoria pentru care era plătit: să mă ducă acasă. Într-un fel ciudat, enervant chiar, mă simţeam bine. Ştiam că nu mă aşteaptă nimeni şi totuşi îmi surâdea ideea că sunt numai eu… taxiul plutea printre semne de circulaţie, benzi, semafoare şi alte maşini… m-am cufundat şi mai mult în scaun şi lăsându-mi capul pe spate l-am lăsat să mă ducă la destinaţie… era magic… Nu mai era nimeni pe strada mea. Doar zumzete nocturne. Cu toată forţa de care eram capabilă mi-am târât bagajul până în faţa blocului…cardul de acces piuie de două ori şi zgomotul metalic mă anunţă că pot pătrunde în interior, m-a recunoscut , sunt de-a lui… mă aşez încet pe prima treaptă şi încep să plâng … pentru tot… într-un târziu mă ridic, îmi iau pantofii în mână şi păşesc încet …
Cheile se învîrteau perfect în uşă. Gresia rece era o binecuvîntare. Patul albastru – primitor. Adorm într-un târziu şi nu ştiu din ce dimensiune ajunge până la mine un glas…
Între oameni totul e ascuns, n-o să găseşti acolo decît momente de linişte. Sau poate un om sau doi se întîmplă să ţi se lipească de suflet. Atît. E puţin… Hai, cu grijă închide fereastra… aici e ceea ce cauţi. Ascuns între filele de suflet care-ţi eşti tu ţie însăţi…
Tocmai coborîsem. Ce rost avea să mă îndrept spre casă? Cu soarele luat pe umeri şi pe spatele genunchilor, cu toată înghesuiala din trenul murdar, cu toată părerea de rău că lăsasem în urmă marea… cu toate astea, ce rost avea să merg spre casă? Gara era ticsită de oameni, zgomote absurde aruncau în aer peroanele. Nebunia marelui oraş mă primea cu braţele larg deschise. Parcă îi rîdeam în faţă, făcîndu-i cu ochiul. Aţipisem în tren, eram obosită.
Răsăritul acelei zile a fost ciudat. Cocoţată pe o stîncă, departe de lume şi de glasul unui beţiv ce-şi făcea veacul cu o sticlă în mînă, visam să răsară un altfel de soare. Parcă aşteptam altceva, parcă doream să simt altfel…acum eram
dezamăgită. M-a făcut să cred că sunt o fată ca toate celelalte şi deci meritam acelaşi soare, aceleaşi mizerii… şi totuşi simţeam că trebuie să fie ceva deosebit în mine…. mă descurcasem de minune până acum dar ştiam că nu pot continua aşa mult timp…
- Nu, nu pot veni să te iau de la gară… şi apoi tăcere.
Taxiul galben îşi făcea datoria pentru care era plătit: să mă ducă acasă. Într-un fel ciudat, enervant chiar, mă simţeam bine. Ştiam că nu mă aşteaptă nimeni şi totuşi îmi surâdea ideea că sunt numai eu… taxiul plutea printre semne de circulaţie, benzi, semafoare şi alte maşini… m-am cufundat şi mai mult în scaun şi lăsându-mi capul pe spate l-am lăsat să mă ducă la destinaţie… era magic… Nu mai era nimeni pe strada mea. Doar zumzete nocturne. Cu toată forţa de care eram capabilă mi-am târât bagajul până în faţa blocului…cardul de acces piuie de două ori şi zgomotul metalic mă anunţă că pot pătrunde în interior, m-a recunoscut , sunt de-a lui… mă aşez încet pe prima treaptă şi încep să plâng … pentru tot… într-un târziu mă ridic, îmi iau pantofii în mână şi păşesc încet …
Cheile se învîrteau perfect în uşă. Gresia rece era o binecuvîntare. Patul albastru – primitor. Adorm într-un târziu şi nu ştiu din ce dimensiune ajunge până la mine un glas…
Între oameni totul e ascuns, n-o să găseşti acolo decît momente de linişte. Sau poate un om sau doi se întîmplă să ţi se lipească de suflet. Atît. E puţin… Hai, cu grijă închide fereastra… aici e ceea ce cauţi. Ascuns între filele de suflet care-ţi eşti tu ţie însăţi…
Only- Clopotei
Sex : 
Numar mesaje : 19411
Puncte : 15888
Reputatie : 157
Localizare : his heart 
Varsta : 50
Data nasterii : 07/11/1973
Re: De anima....
Scris de Mena Mier Mar 24, 2010 11:57 pm
Cum zicea Preda..."Şi sufletul? Un abur care trăieşte şi el şi se tot plimbă"...
Pentru ca nu are oprelisti...Mi-am facut un obicei prost cred,din a studia oamenii si incercand sa privesc dincolo de haina cotidiana a gesturilor si a zambetelor...Cand merg cu autobuzul de exemplu..ma uit la oameni si ma gandesc,cum o fi aratand sufletul lui...Ce-l macina..ce-l doare...Ma mira in continuare sa vad cum toti,dar absolut toti se chiunuie sa-l ascunda..sa-l infofoleasca cat mai strans sub haine..sub carne..Sa nu se vada..sa nu si-l expuna...Ne e teama...S-a intrebat vreodata cineva cum arata in realitate sufletul meu?Al tau?Al lui?...Din pacate..lumea e prea grabita sa se opreasca la capataiul fiecarui suflet...Poate ca le ascundem-sufletele-pt ca..toate ar fi peticite...pansate...cu cicatrici..Si le vedem doar...hidosia..Nu putem privi dincolo de cusaturi...Si atunci..speriati de celelalte suflete..ne protejam cele 21 de grame fiecare cum poate mai bine...fiecare dupa temerile lui...Desi..nimic nu-i mai grandios pe lumea asta..decat sa vezi cum se poate dezgoli un suflet...si sa se arate in toata splendoarea lui...
Pentru ca nu are oprelisti...Mi-am facut un obicei prost cred,din a studia oamenii si incercand sa privesc dincolo de haina cotidiana a gesturilor si a zambetelor...Cand merg cu autobuzul de exemplu..ma uit la oameni si ma gandesc,cum o fi aratand sufletul lui...Ce-l macina..ce-l doare...Ma mira in continuare sa vad cum toti,dar absolut toti se chiunuie sa-l ascunda..sa-l infofoleasca cat mai strans sub haine..sub carne..Sa nu se vada..sa nu si-l expuna...Ne e teama...S-a intrebat vreodata cineva cum arata in realitate sufletul meu?Al tau?Al lui?...Din pacate..lumea e prea grabita sa se opreasca la capataiul fiecarui suflet...Poate ca le ascundem-sufletele-pt ca..toate ar fi peticite...pansate...cu cicatrici..Si le vedem doar...hidosia..Nu putem privi dincolo de cusaturi...Si atunci..speriati de celelalte suflete..ne protejam cele 21 de grame fiecare cum poate mai bine...fiecare dupa temerile lui...Desi..nimic nu-i mai grandios pe lumea asta..decat sa vezi cum se poate dezgoli un suflet...si sa se arate in toata splendoarea lui...
Mena- Sefă pe plantaţie
- Sex : Numar mesaje : 7546 Puncte : 9628 Reputatie : 72 Localizare : Alba Iulia Varsta : 49 Data nasterii : 14/02/1975
Re: De anima....
Scris de hotsexyro Joi Mar 25, 2010 3:00 pm
Pentru mine este o revelatie sa poti vedea sufletul cuiva in goliciunea lui naturala!Suflete in lumina adevarului,care se arata...asta poate fi numit un moment de fericire...
si ,in acelasi timp,sa imi dezvalui sufletul intreg,in fata cuiva este o mare usurare si o mare favoare in acelasi timp facuta mie...inseamna ca acel om este un fel de suflet pereche pentru mine!
si ,in acelasi timp,sa imi dezvalui sufletul intreg,in fata cuiva este o mare usurare si o mare favoare in acelasi timp facuta mie...inseamna ca acel om este un fel de suflet pereche pentru mine!
hotsexyro- Miss Vitalitate
- Numar mesaje : 11940 Puncte : 12324 Reputatie : 81 Localizare : Brasov Varsta : 70 Data nasterii : 14/05/1954
Re: De anima....
Scris de hotsexyro Joi Mar 25, 2010 10:13 pm
hotsexyro- Miss Vitalitate
- Numar mesaje : 11940 Puncte : 12324 Reputatie : 81 Localizare : Brasov Varsta : 70 Data nasterii : 14/05/1954
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum|
|
|