Viata noastra...Cum e? Cum am vrea sa fie...???

Scris de quanchi Vin Mar 26, 2010 1:00 pm

Viata mea de toate zilele e...putin monotona, putin agitata, uneori trista, iar acum... de multe ori frumoasa...De cele mai multe ori multumesc sortii pentru ce mi-a dat si pentru ce mi-a luat, uneori uit partile bune si le vad doar pe cele rele... Cred ca ar trebui sa fiu mai egoist dar nu pot si uneori mi se pare ca daca eu n-as fi soarele n-ar rasari in casa mea, dar bineinteles ca nu e asa! Viata mea e asa cum mi-am facut-o, cu bune si cu rele! Daca as trage o linie si as face adunarea nu stiu daca as gasi mai multe plusuri decat minusuri, dar tot ce am facut am facut cu convingerea ca va fi bine, iar acum chiar mi-a iesit...

Asadar...vreau sa va intreb cum vi se pare voua viata voastra de zi cu zi, cat e placere, cat e zbatere, realizare, esec, lupta, implinire...cum e viata care insumeaza toate acestea si cat de " vie " vi se pare ea.

Scris de Mena Vin Mar 26, 2010 2:42 pm

O Quanchi...cum pui tu degetul pe rana.. [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] .Revin cu siguranta..

Scris de Only Vin Mar 26, 2010 3:43 pm

Mereu am zis....sunt suma alegerilor mele...sunt urcusurile si coborasurile, lacrimile si zambetele,
speranta si deznadejdea....

viata mea e manunchiul zilelor care trec....acum, e frumoasa....si e frumoasa si implinita tocmai pentru ca uneori a durut.....acum, nu imi mai e frica....acum zambesc, acum am vazut ca da,
minuni se intampla.

Viata mea acum, e impartita in trei....copiii si barbatul pe care il iubesc.....eu incetez sa fiu si renasc in fiecare din ei....chiar daca in chip diferit.....

Viata e lumina si umbra....e emotie perpetua si e sarbatoare....asa cum spunea si Quan, am ales de-a lungul timpului ce am considerat ca e bine in momentul respectiv....

am gandit cu capul meu si am simtit cu inima mea....si da....ai dreptate, dragul meu...acum chiar mi-a iesit.....

Scris de Mena Sam Mar 27, 2010 12:28 pm

Am notat asta acum 2 ani in jurnalul de pe hi5....Ma pot repeta linistita

22.01.2008 00:08

Nu sunt multumita de viata pe care o duc.Altceva asteptam de la ea...Cat de departe sunt diminetile acelea de la 18 ani.Iata tabloul care acum imi pare de-a dreptul fantastic:te scoli dimineata,deschizi fereastra,viata ti se pare frumoasa caci soarele inunda totul,sufletul ti se umple de speranta si bucurie.iti spui:Ah, sunt liber,de acum nimic nu-mi sta in cale,sunt libera sa pornesc spre necunoscut,sa intampin aventura..Constati apoi ca lucrurile nu stau chiar asa simplu.Banul domneste peste tot,esti obligat sa iti injghebezi o situatie,viata se fragmenteaza in ore si minute deopotriva de egale in monotonia lor,care-ti macina rand pe rand dorintele...visele,sperantele.Chiar si placerile se subordoneaza acestui angrenaj-sosesc la data fixa cand nici nu le mai astepti.O scurta plimbare sau 2 saptamani petrecute la mare sau munte au menirea sa inlocuiasca continentele mult visate:vei muri fara sa cunosti China si nici Africa n-o vei descoperi.Totul e sa accepti cu curaj acest lucrusi sa-ti repeti zilnic:ce conteaza cadrul sau limitele ,totul e sa ai vointa ,sa ai o tinta,puterea de a merge spre aceea tinta.DEGEABA!Porti mereu in tine un soi de nostalgie paralizanta,te consolezi cum poti ,te anchilozezi,strangi bani,ti-e frica sa-ti cheltui capitalul meschin,totul devine obisnuinta,munca,viata,dragostea insasi.O minciuna trage dupa ea alte zece. Nimic nu te mai revolta,nimic nu te mai pasioneaza,citesti romane,vezi filme si ti se pare ca razi.Te infunzi asadar tot mai adanc in mediocritate..Muncesti fara de tinta,te distrezi fara placere,iti umpli GOLUL cu nimicuri si tot asa,zi de zi,stiind prea bine ca nu ajungi nicaieri..ca nimic nu e adevarat.Asta e viata cand o iei asa cum e ,fara ocolisuri si inflorituri...
Nu avem oare momente cand ne auzim ceasul de la mana..sau zgomotul strident al unui desteptator intr-o camera in care domneste o liniste de mormant?..Si simti ca,cu fiecare bataie a pendulului se duce pe apa sambetei inca o sansa de a fi fericit.Anii trec repede.La inceput nu dai atentie.Te ametesc cateva momente de perfectiune.La 18 ani te lasi dus de vartejul unei iubiri fulgeratoare..la 23 ti se profileaza imaginea unui camin fericit...Dar astea trec repede.Si fiecare clipa noua de fericire ti se pare o copie nereusita a celei de dinainte,daca nu chiar o caricatura.Si constati ca nimic nu rezista in timp.Nici macar nu ti-e teama fiindca totul se incadreaza perfect in monotonia tabloului.Pana si tampeniile noastre capata un aer de obisnuinta..de rutina.Si foarte rar...se intampla sa fim "zdruncinati"de ceva...caruta schioapata si tanarul vrea sa iasa din "cerc".Sa aleaga sa "traiasca" viata.

Scris de Continut sponsorizat

Viata noastra...Cum e? Cum am vrea sa fie...???

Viata noastra...Cum e? Cum am vrea sa fie...???

Re: Viata noastra...Cum e? Cum am vrea sa fie...???

Re: Viata noastra...Cum e? Cum am vrea sa fie...???

Re: Viata noastra...Cum e? Cum am vrea sa fie...???

Re: Viata noastra...Cum e? Cum am vrea sa fie...???