"Variante" - partea a-II-a (film initiatic) ...

Ultimul episod?

Lumina nefireasca. Cald. Apoi frig.
Scene din viata se deruleaza sacadat, ca un pas militaresc.
..Mama pieptanandu-ma, imi zambeste in oglinda.
..Primul dans, prima rochie de bal.
..Emotia calda a sarutului, prima data primit.
..Verigheta.
..Craciun, colinde, colindatori.
..Primul copil, al doilea.
..Moartea lui, unica si irepetabila iubire.
..Cosmar.
..Prieteni, rude, sarbatori, tort.
..Iesirea la pensie.

Ploua razvratit, e mai frig si parca mai tarziu decat TARZIUL.
Pe sosea, un accident banal. Politie,faruri aprinse, siluete agitate, voci grave.
Ploaia amplifica peste toate acestea, nelinistea.
Ma apropii incercand sa deslusesc tabloul ingrozitor. Vad o masina rosie, botita ca un ghemotoc de hartie colorata.
O mana atarna nefiresc, insa atentia mi-o atrage rubinul micut de pe deget...Seamana cu inelul primit de Craciun, cu multi ani in urma.
Ma apropii. Vad rochia de dantela, grena, rochie ce o iubeam atata!
..Ochii nefiresti de goi privesc fix, undeva departe..
Paloarea ciudata a chipului nu ma impiedica sa ma recunosc. Da. Sunt eu. Si nu trebuia.
..Privesc inmarmurita trupul zdrobit si mi se pare ca totul e o inchipuire....Refuz sa accept, si-mi spun ca pentru mine cei saptezeci de ani nu mi-au ajuns.....mai aveam atatea de facut.

Ploua ravasit si nimic din razvratirea ploii nu ma alunga, nu ma cuprinde...doar trece prin mine dincolo catre ceea ce am fost...
Eu-ul acela inert ramane acolo intre fiarele contorsionate.
Eu-ul-eu, porneste mai departe, ca in zbor, catre un rost nestiut..., neplanuit.

...Intr-o statie de autobuz, zaresc trei siluete. Doua, un barbat si o femeie, discuta...Celalalt, al treilea, asista absent....pierdut in ganduri, undeva departe...zambind.
Ma apropii. Recunoscandu-i pe cei doi, ma clatin parasita de orice sprijin...pentru ca ei...cei doi...sunt copii mei....
Ei discuta doar.
Vreau sa-i imbratisez, dar bratele mele, ca de abur, trec prin ei, ...peste ei.
Incerc din nou dar nu reusesc decat sa ma agit disperata, cautand imbratisarea atat de dorita...Nu reusesc decat sa ma agit inutil....Ii strg...dar nu ma aud....ei doar discuta linistiti....
O mana calda, pusa linistitor pe umarul meu, ma opreste brusc din disperare. Ma intorc. E el. Zambeste ca in ziua nuntii. Protector. Ma clatin din nou si ma prinde in bratele lui, asa cum o facea demult....cand imi spunea ca ma iubeste....

- E inutil draga mea....ei nu ne vad....

...Ufff, altul? Nici sa mori nu mai e usor....Si moartea e complicata?!

Scrisesem o prostie, iar. Am sters-o.

Nu cred in destin...Nu stiu daca mi-ar fi sau nu frica de moarte...Deocamdata nu mi-e tarsheala sa vorbesc despre ea. Pana nu demult nici macar nu pronuntam cuvantul moarte, imi dadea fiori reci si un soi de teama...Acum o vad altfel, o inteleg, pare un fapt divers dar nu e..

Na, alta prostie...

E greu sa astept, pt ca de fiecare data adaugi un nou element....o noua provocare...si atunci mintea mea incepe sa croseteze....deja ma gandesc la ceva, dar iau o pauza pt ca sunt putin obosita....
Poate pana maine imi vin idei...