Refularea si ratarea....

Scris de JEZEBEL26 Vin Noi 19, 2010 4:59 pm

Sau cum ajung uneori parintii,sa isi proiecteze propriile neajunsuri,neimpliniri,esecuri asupra copiilor,nu intotdeauna constient....Insa,cand parinte fiind,ai opus rezistenta in implinirea anumitor visuri pe care copilul tau le avea,l-ai cam lasat balta cand avea nevoie de cel mai mic ajutor...de ce mai tarziu,ajungi sa ii reprosezi ca nu face destul,pentru el si pentru tine?
De unde atata egoism si inconstienta?..Lucrurile se intampla cand e timpul lor,nu cu amanari,nu cu taraganari,toate isi au propriul moment....Cand vietile lor devin un fel de azil,cand incep regretele pentru tot ce nu facusera,dobandisera,isi implinisera..brusc,la un moment dat,copilul devine sansa de a iesi din acest colaps...deseori neluand in seama faptul ca e foarte posibil ca acesta,sa nu isi doreasca deloc ceea ce asteapta ei,de la el...Cand ii spui copilului tau ca te dezamageste,cand te astepti ca el sa schimbe lumea insa,in momentele de rascruce nu stii sa ii fi alaturi,sa ii oferi sprijinul necesar,de ce mai ai ulterior,in timp,asteptari care sa te multumeasca si pe tine,ca mama,tata?....Cand ajungem sa fim o deamagire pentru parintii nostrii?..De ce sunt asa egoisti uneori si nu isi lasa copii sa zboare,sa cada,sa reuseasca sau sa dea gres,din proprie initiativa?.Nu imi spuneti ca e din cauza grijii lor..nu e asta,e doar teama si lasitatea uneori...Opiniile voastre...

Scris de Magic_White_Wolf Vin Noi 19, 2010 5:22 pm

Sau... cand si de ce ... ajung parintii... sa fie o dezamagire ptr. copii lor?...
Cand si de ce se prabusesc de pe piedestalul pe care ii vedeam... cand eram copii?...

Sorry,... dar prefer varianta asta "inversa" (tot cam aia e, dar nu chiar),... ptr. ca niciodata nu as putea fi dezamagit de copilul meu,... indiferent ce ar face/nu,... indiferent ce ar ajunge/deveni,... indiferent de greseli facute (chiar daca voi avea grija sa nu invete din propriile greseli,.. ci din ale mele,.. mda, mai,... si eu ala perfect am gresit la viata mea!!!...)

Si,.. daca unele visuri ale mele... le-am ucis eu (nu altii,... destin,.. plm),... voi avea grija ca el sa aibe aripi.... sa zboare... sa si le indeplineasca...

Ratarea si refularea mea.... sunt CRUCILE MELE... NU e corect,... ar insemna sa nu il iubesc,... daca i le-as transmite lui,... daca as da vina pe el...
Le va avea si el... pe ale lui, din pacate... Asta e viata...

Scris de Magic_White_Wolf Vin Noi 19, 2010 6:16 pm

PTR. CA....

PLM,... SUBLINIEZ ASTA... sa inteleaga toata lumea...

NICIODATA nu e vina copilului,... nu are cum sa fie...

Tot ce se intampla intre un parinte si un copil... depinde mai ales de... parinte...

Si daca iti iubesti copilul ptr. toata viata,... nu doar primii ani cand e copil, intr-adevar,... e imposibil,.. orice ar face el,... acreala pe care ti-o da nerealizarile tale,.. se le pui in carca lui...

Daca nu se intampla asa... nu esti parinte...
Ca totul in viata,... e si asta o arta,... o vocatie,... un dar/un "dat"...
Nu e deajuns sa te futi 5 min.,... si gata... esti parinte....

In fine,...

Scris de Mena Vin Noi 19, 2010 9:18 pm

Perfect de acord cu ce ai scris Wolf,numai vezi tu,arareori e asa in viata.Jazzebel are dreptate...Parintii asteapta de la noi sa le implinim de multe ori visele LOR ratate.Si ne rateaza ...

Scris de Magic_White_Wolf Vin Noi 19, 2010 9:23 pm

EU NU SUNT PARINTE D-ALA...

Poate si ptr. ca stiu cum e sa ai asa "parinti"...

In fine,...

Scris de Rechinu07 Sam Noi 20, 2010 2:39 pm

De cele mai multe ori parintii stiu ce-i cel mai bine pentru copilul lor... Si de obicei, in multe cazuri se dovedeste ca au si dreptate... Frate-miu a fost prea las sa ii infrunte, eu dimpotriva am fost mult prea curajos... Frate-miu a facut tot ce au vrut ei, eu dimpotriva... Si unul si celalalt, am gresit... Din prea multa ambitie si incapatanare, i-am infruntat intotdeauna, i-am necajit, au plans de nenumarate ori din cauza mea si uneori cand ma gandesc simt o greutate enorma pe suflet din cauza asta... Nu pot sa zic ca imi pare rau, pentru ca toate tampeniile facute, m-au ajutat sa devin ceea ce sunt, dar am ajuns sa respect enorm vorba aceea care spune: "cine n-are batrani sa-si cumpere"...

Pe de alta parte, inclusiv acele porniri care ii fac pe tineri sa vina in conflict cu batranii, izvorasc din cele mai bune intentii de cele mai multe ori... Exceptand rarele cazuri cand chiar este vorba de frustrari si nerealizari, pe care vor sa le vada duse la bun sfarsit de catre copiii lor, majoritatea acestor parinti incearca sa-si puna copiii pe drumul cel "drept" (drept din pct. lor de vedere) si sa le fie bine asa cum vad/ interpreteaza ei aceasta notiune... Nu e rautate, nici frustrare... Doar ca orizonturile lor, nu pot accepta/ procesa alte cai, decat cele vazute de ei... Si atunci, apare evident conflictul...

Scris de Tigrul_de_metal Sam Noi 20, 2010 5:59 pm

....eu n-am asteptat de la fiimea sa-mi implineasca nici un vis...si le-a implinit pe ale ei....
am fost prieteni,nu parinte-copil......
ea e multumita...eu la fel !!
nu am proiectat niciodata neajunsurile mele,in copilaria ei....
am vegheat sa creasca frumos...si sanatos !....si copila mea,m-a rasplatit insutit !

Scris de Mena Lun Noi 22, 2010 9:24 am

Este frustrant pentru un copil sa se simta mereu inadaptat,frustrat si dezamagit.Mie mi-au trebuit ani buni si experiente triste sa-mi dau seama ca nicicand ,indiferent ce as face si unde as ajunge nu i-as multumi pe ai mei.Si ca mai bine imi vad de visele mele,de dorintele mele,de posibilitatile mele.De fapt,cred ca mare partre din prostiile vietii le-am facut din incapatanare,ceva de genul:asta vrei,na sa ai".M-au afectat in primul rand pe mine asta-i cel mai grav.Poate de aceea si visul vietii mele este sa plec de langa ei,departe,unde sa nu mai trebuiasca sa dau socoteala,sa le mai vad privirele dezaprobatoare,sa-mi justific deciziile.In sfarsit,daca o sa am vreodata copii,sper sa gasesc si intelepciunea de a-i creste armonios.E atat de obositor sa traiesti alaturi de cineva vesnic,vesnic nemultumit.Sa nu se tina seama de ce calitati ai,de ce inclinatii,ce-ti place sau nu,care e sistemul tau de valori,ce conteaza pentru tine...

Scris de ducipal Lun Noi 22, 2010 10:49 am

Ma tot gandesc daca intra in topic povestirea mea...

Ca orice parinti , si ai mei, au visat pentru mine.. Aveau incredere in mine si atunci la 14 ani i-am dezamagit. Nu intelegeau de ce altii au putut iar eu am ratat. S-au gandit numai la ei atunci ,fara sa tina cont si ce este in sufletul meu.
" Altii au visat subiectele iar tu ai dormit ca un bou"... mi-a zis mama cu furie. Acela a fost un moment de cumpana pentru mine , adolescenta s-a transformat intr-o boala iar increderea in mine nu mai exista.
La 20 de ani s-a produs ruptura care dureaza si astazi...Atunci am decis pentru mine. Proiectiile lor , de cand eram copil , ma urmaresc si astazi...
Si eu visez pentru copilul meu dar ma pregatesc in acelasi timp si pentru aterizare. Sa i-o fac cat mai usoara pentru ca stiu din propria-mi experienta ca nu esti un vesnic castigator. ...Si mai stiu , ca cine sufera cu adevarat este copilul , nu parintele.
Imi doresc acea intelepciune de a nu refula prin copilul meu...

Scris de Magic_White_Wolf Lun Noi 22, 2010 11:20 am

Mda,...

Crescut de bunici,.. la 14 ani plecat de acasa,.. Liceul Militar,... la inceput,.. pe urma.. alte bazaconii... In fine,...
Parintii divortati,... aveam 4 ani,... eu si sora-mea,.. ramasi cica.. cu mama...
Ma rog,.. din punct de vedere material am avut mai mult decat TOTUL,.. pe vremurile acelea...
Dar restul,.. am invatat cateceva de la bunicul meu=tata si mama (a murit cand eu aveam 14 ani)... si singur pe/prin lume...
Relatiile mama-fiu au fost.. si sunt fff reci...
Dar de cate ori are ocazia.. si mie maica-mea imi fute creierii.. cu facutele si nefacutele mele,.. ca sa si le "acopere" pe ale ei...
Greseli am facut si eu destule in viata mea, evident... Ptr. ca a trebuit sa ma lovesc singur de multe.. ca sa invat ce inseamna viata asta de kkt,... ptr. ca a trebuit sa imi indeplinesc... sau sa imi ratez,... singur visurile...
"Placa" era,... atunci cand poate aveam nevoie de un sfat,... atunci cand trebuia sa decid ceva,... sa aleg..."Treaba ta ce faci, nu ma intereseaza"... Dupa,... urma,... in functie de ce se intampla,... tacere daca iesea bine,... sau daca iesea rau..."placa"... "Ti-am zis eu ca nu e bine ce faci, dar degeaba,.. nu m-ai ascultat..." (?!), bla, bla, bla... si alte p**i...
E o poveste fara sfarsit,.. vaicareli, postura de victima, refulari, etc.,...
In fine,... prefer sa fiu "oaia neagra" a familiei ptr. ea,... dar "lupul alb si magic" ptr. copilul meu...

Scris de Continut sponsorizat

Refularea si ratarea....

Refularea si ratarea....

Re: Refularea si ratarea....

Re: Refularea si ratarea....

Re: Refularea si ratarea....

Re: Refularea si ratarea....

Re: Refularea si ratarea....

Re: Refularea si ratarea....

Re: Refularea si ratarea....

Re: Refularea si ratarea....

Re: Refularea si ratarea....

Re: Refularea si ratarea....