Gestionarea problemelor in cuplu

Scris de Mena Vin Oct 09, 2009 9:14 am

M -am gandit sa deschid acest topic pt ca stiu ca fiecare avem multe de spus despre acest subiect fie ca am trecut prin aceste crize fie ca am auzit cum le-au solutionat altii sau ca vrem sa stim ce sa facem cand se iveste vreuna adica sa fim pregatiti.
Cuplul o poate lua razna intr-o mie de feluri si directii, o singura solutie valabila pentru toate nu exista.
Eu cred ca e dificil de recunoscut momentul cand relatia incepe s-o ia razna.Si totusi...cum gestionam aceste tensiuni inainte de a nu le mai putea stapani?..

Scris de enola_gay Vin Oct 09, 2009 1:38 pm

le gestionam atunci cand vrem cu adevarat ,....cand nu mai vrem , nu numai ca nu mai gestionam , dar chiar generam probleme sau , le vedem acolo unde nu sunt , de fapt ....

nu exista solutii universal valabile ...daca ai o pata pe haine , gasesti un milion de produse care sa o curete , dar daca intervine o pata in viata de cuplu , nimeni nu stie sa-ti spuna exact ce sa faci , ca sa o inlaturi ...

topicul este bun , numai ca nu putem bate apa in piua , ci doar sa dam sfaturi in cazul in care cineva are nevoie ....si poate ca " sfaturi" , este mult spus ...eventual sa impartasim din experienta noastra sau din a altora ....

Scris de vlavi Sam Oct 10, 2009 8:44 am

Când am citit cuvântul sfaturi mi-a venit imediat în minte un banc vechi cu Iţic - medic veterinar şi Ştrul - fermier.
Lui Ştrul îi mureau găinile, cere sfat prietenului său, Iţic îi tot dă sfaturi, găinile, până la urmă, mor toate, Ştrul se duce la Iţic şi-i zice:
Măi Iţic măi, mi-au murit toate măi, ce să mai fac, măi?!
La care Iţic răspunde:
Ce să-ţi fac, măi, Eu sfaturi mai am, tu găini nu mai ai!
Cam aşa e şi cu gestionarea: Fiecare face după cum îl taie capul, poate trece peste impasuri alături de partener sau poate nu. Rezolvarea crizelor de cuplu prin urmărirea unor sfaturi...nu cred că dă mai multe rezultate decât la găinile lui Ştrul.
Of, măi Bella, teoretic sunt un milion de posibilităţi, practic... artă, magie!
Şi ce puţini ştiu formula magică!

Scris de TAVIC Sam Oct 10, 2009 12:33 pm

daca nu ai cu cine mai bine nu realizezi un cuplu!
si ai scapat din start de gestiune !hihi
daca e sa nu mearga nu merge cu mama gestiunii !7 faculati si 7 masterate!hihi

Scris de hotsexyro Lun Oct 12, 2009 9:55 pm

Cand "cuplul o ia razna intr-o mie de feluri si directii" nu mai poti sa gestionezi nimic....este ca avalansa,cu cat se roteste mai mult bulgarele de zapada cu atat se face mai mare si nu se mai opreste decat spulberand totul in cale!
Daca se intampla ca cei doi sa-si dea seama la timp si sa vrea amandoi sa discute despre ce se intampla se mai poate salva ceva....dar trebuie amandoi sa fie pe aceeasi lungime de unda...sa vrea sa salveze "relatia " din cuplul lor!
Daca numai unul vrea sa salveze relatia se naste trasul carutei "unul hais si unul cea"!(sau trasul barcii pe uscat!)
Eu mereu am zis..ca in orice fel de relatie este nevoie de doi:doi in iubire,doi in prietenie,doi in salvare(daca a inceput o criza) doi in despartire (daca nu se mai poate salva nimic)...
Singurul sfat pe care io("Stan Patzitu) poate sa-l dea...este sa comunicati tot timpul unul cu celalalt(indiferent ce ati avea de comnicat)....si atunci nu vor exista confuzii...dar pentru asta fiecare in parte trebuie sa stie in primul rand pt el insusi ce vrea!ca sa stie ce sa ceara! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Scris de TAVIC Joi Oct 15, 2009 11:26 am

din pacate nu se comunica!
le trebuie facultatea de stiintele comunicarii !hihi
n-au curaj sa vb dar se uita in gura lumii!ca sa fie in rand cu lumea!

Scris de varsator Mar Oct 27, 2009 8:39 am

Problemele intr-un cuplu, apar intotdeauna din cauza lipsei de comunicare si a "condimentelor" din relatie !

...si pentru o buna "gestionare" ar fi bine sa angajam o terta persoana, "dotata profesional", care sa se ocupe de problema
[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] in curriculum, la "limbi" straine, sa fie trecut "limbajul trupului" [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Scris de Mena Mar Oct 27, 2009 8:44 am

Ma gandeam uneori vorbind cu cineva de aici ca nici prea multa comunicare nu face f bine..In sensul ca..pana la urma...eu cred ca in orice relatie trebuie sa ramana unda aceea de...discretie..de necunoscut care sa o faca interesanta..sa te faca sa o explorezi...sa-ti mentina interesul..Nu stiu..dar cred ca fiecare are un "ceva" ce nu-l poate impartasi comunicand..CEva ce,celalalt trebuie sa "prinda din zbor"...Poate ca am intrat prea brsc si ne-am infipt prea mult in "era" psihologica...unde toti ne invata sa comunicam,dar nimeni sa convietuim...

Scris de varsator Mar Oct 27, 2009 9:02 am

Bellaaa ! ...suntem intr-o era a "consumului", a "timpului comprimat" si trebuie sa invatam sa ne traim fiecare clipa, sa invatam sa ne bucuram de lucrurile simple care ne fac placere.

Cum ar putea cineva sa "convietuiasca" langa mine, daca nici eu nu ma bucur de mine ?
Cum ar putea sa nu se astearna "monotonia", daca nu cautam experiente noi ?

Scris de hotsexyro Mier Oct 28, 2009 8:06 pm

"a comunica" nu inseamna a-ti pune pe tapet toate gandurile,toate trairile,toate sentimentele,ci a gasi calea aceea prin care sa spui cand ceva important este de spus....
normal ca trebuie pastrata aceea "discretie" care de fapt genereaza din bun simt....asta insemnand sa nu-ti "pui poalele-n cap",cum se spune; si sa dezvalui tot !....pentru ca asa,normal, nu mai ai nici-o surpriza de daruit spre explorare si iti pierzi farmecul....
eu nu pot spune "soto,soto" ca cineva strain,fie el si profesionist,te poate ajuta sa gestionezi...problemele ,daca tu singur nu te dumiresti si nu vrei sa se intample asta(adica sa depasesti problemele,sa mergi mai departe acolo unde ai pornit-o de la inceput)!

Scris de enola_gay Dum Noi 08, 2009 6:27 pm

Un text lung, dar care merita citit ...trust me !

MOTTO

Iubire, vezi cã azi ajung tîrziu acasã: LA 1.00 AM TELECONFERINTÃ, LA 2.00 NASC, LA 3.00 AM MITING

Odatã, la serviciu, am dat de o colegã nervoasã la toaletã. Iesise
din cabinã, îsi netezea fusta si bombãnea: "Stii bancu-ãla cu Itic?".
N-am stiut dacã vorbeste cu mine, asa cã am mormãit incert, în asa fel
încît, la o adicã, sã reiasã cã eu de fapt cîntam. A continuat si m-a
scãpat astfel de propria-mi mutrã buimacã: "Cicã se ruga Itic toatã
ziua la Dumnezeu: dã, Doamne, sã cîstig la loterie! Ajutã-mã, Doamne,
sã cîstig la loterie, hai, Doamne, zãu, de ce nu mã ajuti si pe mine sã
cîstig la loterie?! La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atîta
vãicãrealã, se repede la el: mã, Itic, pe cuvînt cã te-am auzit si m-am
strãduit din rãsputeri, dar te rog frumos, ajutã-mã si tu putin: joacã
la loterie!"

Am hãhãit cu ea un pic, dar asteptam legãtura dintre banc si
motivul reuniunii noastre private. A continuat: "Asa si eu,dragã:
tocmai am fãcut acum un test de sarcinã care, normal, mi-a iesit
negativ. Am plîns ca proasta, cu fundul pe colac, fiindcã mã screm de
vreo patru ani sã rãmîn gravidã si degeaba! Dupã aia însã, brusc, mi-a
bubuit mintea cã de la ciclul trecut n-am mai fãcut sex, de fapt! Cã eu
cu bãrbatã-miu nu ne întîlnim decît 8 minute pe zi, dimineata. Si, desi
el n-are nevoie decît de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai
atunci nu pot, fiindcã îmi fac pãrul cu drotul, pantofii cu cremã si
botul cu ruj."

Verificã-ti agenda, am putea sã ne vedem azi la 1.45 sã luãm lunch-ul si sã facem un copil?

Mã uitam la ea cu ceva ce fusese pînã de curînd admiratie, dar
deja nu mai eram sigurã: femeie de carierã, obsedatã de promovare,
leafã, autoritate si performantã. Vorbea jumate-n englezã, jumate-n
românã, cum se poartã acum, era toatã numai taioare, promousãn,
targhet, ãuernes, marchet, pablic-rileisãns, plening, risãrci, fidbec.
Damã spirt, cu pãrul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica,
era deci colega-cea-fãrã-de cusur, carierista care se temea doar de
bomba atomicã si de bãrbatii care cred cã femeile sînt inferioare. Avea
un sot manager, care-si fãcea al doilea doctorat si chelise prematur
din cauza studiului nãpraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani,
lucrau în multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea
mîndria-n ei. Dar n- aveau copii? Asta lipsea din tabloul perfect. Cînd
au împlinit 30 de ani, au fãcut consiliu de familie, cu pãrinti si cu
socri, cu tot, si au decis sã aibã un bãiat si o fatã, neapãrat în
ordinea asta. Cînd au împlinit 34, s-ar fi bucurat sã aibã si-un
pechinez, numai cã progamul lor de lucru era deja un pact cu diavolul.
Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34 si
pleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda
pizza, îi lãsa si lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea si el,
mînca uscãtura. Apoi se strecura în pat lîngã ea, dar n-o trezea
niciodatã pentru sex, fiindcã el trisa, seara nu fãcea dus, nu mai avea
timp. Fãcea doar dimineata.

Ea vãzuse-n filme cum femeile de carierã îsi fãceau test de
sarcinã la WC-ul firmei, deoarece acasã nu mai aveau timp. Ceea ce uita
ea de fiecare datã era cã numai din ovulul ei nu se putea isca nici un
fãt, mai trebuia si ceva de le el, parcã. Dar el avea de învãtat ca
s-ajungã docent, ea avea de ajuns cea mai sefã si de cîstigat bani.
Copiii nu apãreau, iar cuscrii fãceau deja consilii numai între ei,
hotãrau ceva, însã rezolutia rãmînea nerostitã, telefonul tinerilor
suna degeaba, iar la celulare nu rãspundeau, erau în miting.

Pe ea, ovulatia o prindea numai în brainstormingul pentru campania
de relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi
pe vremuri, cînd erau studenti si obisnuiau sã mai si trãiascã, ea îi
desenase douã ovare si niste puncte pe care le înghesuiau alte puncte,
cu coadã.

Femeile s-au opintit cîteva secole sã ajungã egale cu bãrbatii,
iar acum nu mai stiu cum sã scape de acest groaznic privilegiu. Muncim
ca niste tîmpite, îi multumim patronului cã ne dã sansa extraordinarã
de a lucra si-n weekend, ca sã ne afirmãm si sã ne tinem de deadline.
Sefii pleacã de vineri la prînz si-i mai vezi luni dupã-masã, cînd se
desteaptã din mahmutreli de cinci stele. Timp în care ai deosebita
onoare de a le tine locul, cã de-aia ai dat atît din coate si-ai fãcut
ulcer de cînd mãnînci numai kebab în chiflã, la serviciu, ca sã ajungi
femeie de nãdejde. Firma te-a rãsplãtit cu douã dioptrii suplimentare,
dar miopia asta e semnul triumfului tãu personal.

Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point,
cosmarul ti-e împicãtit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie
"urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". În somn, butonul Delete nu
merge, nu scapi de pãtrãtici si te trezesti tipînd. Nu pentru cã te
înnebunesc folderele, ci pentru cã e deja 7.30 si la 8 trebuie sã fii
la firmã si-ai dormit strîmb si-ti stã bretonul ca o bidinea.

Scuzã-mã, te las putin pe fir, cã mã cere unul de nevastã...

Munca e bunã numai cînd ti-aduce un franc cinstit în buzunar si,
mai ales, îti dã si rãgazul sã-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede
cã trebuie sã ametesti muncind cinci zile pe sãptãmînã si sã ametesti
în bar douã zile pe sãptãmînã. Ãsta e raportul minim rezonabil.

Carierismul e plãsmuirea bolnavã a unor filme imbecile de la
Hollywood, care insinueazã cã o femeie poate face orice, dacã vrea ea:
ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care îi
hrãneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase
ore pe sãptãmînã (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e
neurochirurg, sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face
mîncare la copii, spalã vase si-o asteaptã pe ea cu masina la firmã,
seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cînd opereazã el pe creier si mai
face si lectii cu aia micii, dar ea, nevasta, are de predat patru
rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti
sã investeascã.

Femeile care au vãzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasã
drogate de gîndul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia cã se
poate orice. Cã sotul, copilul, ciobãnescul german si siameza asteaptã
oricît, ei latrã la unison de mîndrie cã au o directoare în familie.

Cînd ambii soti muncesc deopotrivã, ajungi sã le întelegi
masochismul, pînã la urmã. Pericolul dospeste abia cînd femeia de
carierã are acasã un inginer care scapã la 4.00 de la uzinã, apoi vrea
mîncare cu sos, maiouri cît de cît curate si putin sex. Muncind ca o
disperatã ca sã nu cumva sã fie promovatã alta în locul ei, la o adicã,
femeia se înscrie deja la divortul part-time si faciliteazã hîrjoana
extraconjugalã a bãrbatului constrîns de hormoni.

Cînd constati cã fetita ta îi spune "mamã" soacrã-tii (care nici
nu te-a vrut de norã, fiindcã nu pãreai gospodinã si uite cã stia ea ce
stia) si bîzîie cã pe bonã o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam
tîrziu sã-ti dai demisia. Copilul nu întelege cã tu crãpi muncind ca sã
aibã el garsonierã-n Bucuresti cînd terminã liceul (dacã l-o termina,
cã tu n-ai timp sã-i verifici lectiile). Copilul vrea sã stai lîngã el,
caldã, pufoasã, atentã, sã simtã dragostea ca pe o pernã de plus. Dar
tu, care-ai rãspuns la celular si-n clipa cînd te cerea ãla de nevastã,
si i-ai spus lui "da", acoperind o secundã telefonul cu palma, apoi
te-ai scuzat din gene si ai continuat sã vorbesti cu seful de sectie la
telefon, nu prea întelegi cum vine chestia asta cu renuntatul la
carierã de dragul familiei.

Mircea, fã-te cã trãiesti!

Apropo, cînd ti-ai închis ultima datã telefonul, ca sã vezi un
film fãrã sã te deranjeze nimeni? Nu e cazul, cã pe vremea cînd ai
vãzut tu ultimul film încã nu se inventaserã telefoanele cu On si Off,
erau numai fixe cu roatã si fir cîrliontat. Vasãzicã: ultimul film
vãzut a fost un documentar despre bursa din Tokyo, ultima carte cititã
a fost "Notiuni de introducere în ciberneticã", ultima iesire în naturã
a fost pe ierbuta de la Romexpo, cînd ti-a venit delegatia din
Danemarca, ultima datã cînd ai gãsit alimentara deschisã în drum spre
casã încã se gãsea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin
mesaje pe robot si odatã i-ai fãcut uneia o confesiune prin fax, încã
îi cumperi copilului haine cu douã mãsuri mai mici, fiindcã atît purta
cînd te-ai angajat, ultima datã cînd ai fi vrut sã faci sex aveai
ciclu, iar ultima datã cînd ai fãcut sex te-ai inhibat, fiindcã
uitasesi sã-i spui ceva contabilei.

Nu i-ai mai spus bãrbatului din viata ta "te iubesc" de-o
vesnicie, nici n-ai avea cum, ar suna ca dracu, ar trebui sã i-o suieri
în timp ce-ti tai pielita de la unghii, imediat dupã ce-l ameninti sã
nu cumva sã uite sã-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, cã-ti
vine sigur desearã sau mîine.

Am chiulit si-am sã chiulesc cu voluptate de la muncã, întotdeauna. Chiuleste si tu, salveazã-ti viata, femeie!

Atît cît se poate. Ia bunul simt, în doze homeopatice.

Scris de vlavi Dum Noi 08, 2009 6:49 pm

Pe celălalt forum chiar se discutase despre alegerea pe care o are de făcut femeia: Carieră, familie, copii...
Discuţii aprinse, evident.
Cele tinere, la început de drum, cred că pot să le îmbine armonios pe toate.
Eu şi atunci şi acum susţin acelaşi punct de vedere:
Toate trei nu pot coexista la parametri înalţi.
Una, cel puţin, va scârţâi. Şi de obicei au de pierdut cuplul şi copiii.
Nu zic că femeia ar trebui să stea numai la cratiţă, însă în dominoul ăsta social în care s-a antrenat, femeia şi-a impus să fie prea bărbată.
Chiar şi în cuplu. Cunosc familii în care discuţia de bază e care dintre cei doi aduce mai mulţi bani în casă, făcând chiar pariuri ...
Am să vă zic ce-mi zice fiică-mea: Că noi, cele din generaţia mea, suntem proaste că ne-am dus la serviciu chiar şi cu febră ca să nu ne luăm concediu medical.
" De ce să nu o faci? Şi tu ai nevoie de odihnă!"- îmi zice ea. Pe moment îi dau dreptate, apoi, când mi-e rău, tot nu mă-ndur să-mi iau concediu.

Scris de TAVIC Dum Noi 08, 2009 6:58 pm

nu e vb de generatii!
sunt oameni care se insoara cu munca!
am o vanzatoare la chiosc n-a avut concediu de 9 ani!
din luna iunie pana acuma nu a avut o zi libera macar!
s-a maritat cu munca!barbat acasa nu are !....
pana la urma pt ce atata munca!?
sa-i faci pola mare patronului pt 6-7 mil pe luna?

Scris de nicknistor Joi Noi 25, 2010 1:10 pm

Cea mai mare problemă într-un cuplu este de obicei capacitatea de a gestiona conflictul. Această capacitate de a gestiona conflictele este de multe ori mult mai dăunătoare decât temele pe care se iscă conflictele. De aceea multe probleme minore ajung să devină motive de ceartă.
Tocmai din acest motiv cred că dacă cei doi nu sunt în măsură să facă față micilor probleme ce apar, acestea se acumulează în timp generând frustrări. Efectul acestor mici probleme nu ar trebui subestimat niciodată. Se creează aici efectul domino.

Lipsa de comunicare sau comunicarea defectuoasă este principala cauză pentru care partenerii nu reușesc să-și rezolve problemele. Greșeala des întâlnită aici este că în loc să găsească soluții la problemele lor, să le discute, ei devin defensivi, se apără găsind argumente pentru nevinovăția lor și aruncând vinovăția la celălalt(care și el va face la fel: se va apăra) și nu își asumă responsabilitatea pentru nici o problemă. Asta nu face decât să devieze discuția de la problemă, transformând totul într-o ceartă cu critici, reproșuri și acuzații. Uite așa se naște conflictul "care pe care". Aici trebuie să te decizi: vrei fericire sau vrei să ai dreptate?

Fiecare problemă are o rădăcină. Uneori e dificil să o descoperiți dar nu imposibil, dacă există dorință în acest sens se poate. Un exemplu foarte des întâlnit este lipsa de încredere. Aceasta generează foarte multe discuții dar se pot remedia cauzele.

Implicarea în rezolvare. Atenția trebuie focusată pe partener în cadrul unei discuții. Dacă unul se uită la TV sau face altceva în timp ce celălalt încearcă să discute o problemă serioasă e clar ca nu va simți asta ca un gest de implicare si dorință de a rezolva, va deduce doar ca nu este interesat/ă prea mult.

Dezvoltare. Dezvoltați-vă individual, pe plan profesional și pe plan social fără a uita de țelurile și planurile comune. E foarte important aici să păstrați această balanță: să nu neglijați cuplul dar nici propria persoană. Spun însă aici și de dezvoltarea individuală pentru că modul în care se simte fiecare ca persoană se va reflecta în fiecare relație pe care o va avea, va aduce și în cuplu frustrările personale.

Acceptarea. Aici mă refer la acceptarea partenerului/partenerei, a faptului că există diferențe între voi(e și normal să fie așa) și la acceptarea propriei vulnerabilități-foarte mulți se tem de faptul că dacă se "deschid" prea mult în fața celuilalt vor avea de suferit. "Deschiderea" nu face decât să apropie. Spune-i deschis: "mi-e teamă să mă dezvălui în fața ta pentru că ........." Să nu uităm faptul că deschiderea stă la baza relațiilor interumane, oamenii se apropie pentru că se deschid unul în fața celuilalt, își permit să se cunoască reciproc. Nimeni nu ține mai mult la o persoană străină decât la cineva pe care îl cunoaște. Așadar, nu opune rezistență la a te cunoaște celălalt. Oamenii opun rezistență dintr-un motiv: Rezistența=Frică.

Prietenia. Nu uitațí de prietenia dintre voi. Orice relație debutează prin prietenie, iar acest lucru se pierde de multe ori pe parcurs.

Valorizarea. Partenerul trebuie să simtă faptul că îl valorizezi, acest lucru îi hrănește stima de sine, se va simți impulsionat să devină mai bun, va ști că gasește în tine un sprijin și o motivație. Complimentează lucrurile bune pe care le face, asta îi va da curaj.

Canalizarea frustrărilor. Înainte să îți verși nervii de la servici acasă gândește-te de două ori dacă merită ca acel om să suporte asta, gândește-te dacă căminul unde trebuia să îți găsești liniștea merită transformat într-un loc care îți generează un alt stres. Unde ai vrea să te întorci acasă: în mijlocul intersecției printre claxoane sau "la umbra nucului bătrân"?

Nu uitați să faceți lucruri împreună, să fiți o echipă. Aici aș aminti și de lucrurile care s-au pierdut pe parcurs. Luați-vă un moment și amintiți-vă ce lucruri făceați odată și vă făceau plăcere. Acestea o să vă reîmprospăteze relația, o să trezească din nou niște emoții și o să vă dați seama ce mult v-au lipsit aceste emoții.

Amintiți-vă lucrurile ce v-au legat, ce v-a atras pe fiecare la celălalt. Spuneți-vă aceste lucruri: "te-am ales pentru că........ sau: mă atragi pentru că........ "

Nevoile. Discutați deschis despre ce are fiecare nevoie să primească de la celălalt și cum se pot satisface acestea.

Și să nu uităm de respect.
Publicat de Psiholog Bogdan Vladescu l

Scris de Mena Joi Noi 25, 2010 6:57 pm

Buna teoria..Practica ne omoara pe noi..

Scris de Continut sponsorizat

Gestionarea problemelor in cuplu

Gestionarea problemelor in cuplu

Re: Gestionarea problemelor in cuplu

Re: Gestionarea problemelor in cuplu

Re: Gestionarea problemelor in cuplu

Re: Gestionarea problemelor in cuplu

Re: Gestionarea problemelor in cuplu

Re: Gestionarea problemelor in cuplu

Re: Gestionarea problemelor in cuplu

Re: Gestionarea problemelor in cuplu

Re: Gestionarea problemelor in cuplu

Re: Gestionarea problemelor in cuplu

Re: Gestionarea problemelor in cuplu

Re: Gestionarea problemelor in cuplu

Re: Gestionarea problemelor in cuplu

Re: Gestionarea problemelor in cuplu

Re: Gestionarea problemelor in cuplu