Decizii dureroase

Scris de Mena Lun Oct 26, 2009 11:47 pm

Stiti ca exista situatii in care orice ai alege nu iasa bine?..In seara asta am analizat cel mai bine chestia asta avand divergente cu prietena mea pe o tema ce mi-a dat de gandit.Despre intreruperea de sarcina in urma depistarii unor boli genetice(sindrom down de exemplu).Nu sunt de acord cu avorturile..ea nici atat insa,curios,am raspuns ca nu cred ca as avea curajul de a face un copil stiind din start ca nu are nici o sansa sa se dezvolte normal.De aici am intrat in polemici...si ascultand-o pe ea ca nu ai dreptul sa iei o viata indiferent in ce stadiu e,ca nimic nu vine intamplator si deci nici un copil bolnav...stau si ma intreb..oare e bine sa accepti acest lucru si sa faci(inconstient mi se pare mie)un copil care se va chinui..te va chinui...sa te gandesti ca mori si oare cine va avea grija lui cand tu nu vei mai fi?..Caci, spunea ea...daca-l faci si vezi doar peste 3 zile de la nastere ca-i bolnav ce faci,il omori?.Evident ca nu...cand nu stii...accepti asta..esti pus in fata unui fapt implinit si mergi inainte ca nu mai ai ce face.Dar cand in urma unor investigatii medicale ti se spune in faza incipienta ca vei avea un copil fara sanse de a se face bine vreodata...mi se pare ca nu-i chiar acelasi lucru.Nu stiu ce sa zic..m-a bulversta putin subiectul...Subiect venit de la cat a evoluat medicina si ce sanse ai sa descoperi in faza incipienta asta...Si totul a pornit de la intrebarea ei:"Si daca afli ce faci? Asta e!..."
Voi ce parere aveti?...E "scuzabil"(da,stiu,suna aiurea)sa decizi ca acel copil sa nu se nasca?

Scris de quanchi Mar Oct 27, 2009 3:27 am

Michael Tooley, filozof, este cel care a incercat sa raspunda la aceasta intrebare. Iata ce afirmatii face el:
"Persoana este o fiinta care are drept moral la viata. Insa acest drept moral la viata se dobandeste in masura in care fiinta respectiva satisface criteriul constiintei de sine. Astfel spus, o fiinta este o persoana daca este subiect al unor stari mentale durabile. Dintr-o astfel de perspectiva este evident ca un zigot, un foetus, nu respecta criteriul constiintei de sine, si, prin urmare nu are dreptul la viata decat cu acordul parintilor care au acest criteriu. Astfel, avortul nu este un infanticid si nici act imoral, pt ca amandoua presupun conceptul de persoana."

Scris de vlavi Mar Oct 27, 2009 8:12 am

Bella a scris:stau si ma intreb..oare e bine sa accepti acest lucru si sa faci(inconstient mi se pare mie)un copil care se va chinui..te va chinui...sa te gandesti ca mori si oare cine va avea grija lui cand tu nu vei mai fi?..Caci, spunea ea...daca-l faci si vezi doar peste 3 zile de la nastere ca-i bolnav ce faci,il omori?.Evident ca nu...cand nu stii...accepti asta..esti pus in fata unui fapt implinit si mergi inainte ca nu mai ai ce face.Dar cand in urma unor investigatii medicale ti se spune in faza incipienta ca vei avea un copil fara sanse de a se face bine vreodata...mi se pare ca nu-i chiar acelasi lucru.Nu stiu ce sa zic..m-a bulversta putin subiectul...Subiect venit de la cat a evoluat medicina si ce sanse ai sa descoperi in faza incipienta asta...Si totul a pornit de la intrebarea ei:"Si daca afli ce faci? Asta e!..."

Eu zic că alegerea avortului e un act de luciditate, de corectitudine şi, de ce nu?, de dragoste faţă de făptura nenăscută încă.
Mi se pare mult mai uman să înlesneşti trecerea în ceata ingerilor a micii fiinţe care încă nu a cunoscut durerea decât să laşi a se naşte un copil care să fie mereu dependent de cei din jurul său.
Acum am să vă spun ceva din viaţa mea:
În ianuarie '89 am dat naştere unei fetiţe care, proiectată fiind într-o perioadă de dietă alimentară drastică, s-a născut cu mai multe malformaţii interne şi muuult prea mică, avea 1,400kg şi 35 cm.
Vă daţi seama ce durere a fost în sufletul meu să văd minunea aceea, era ca o păpuşă de porţelan fin care părea transparentă pentru că venele i se vedeau atât de pronunţat...
Zi şi noapte mă gândeam. Doamne, ce voi face?
Cum am s-o cresc?, Ce se va alege de noi?
Ei, după 6 zile de zbateri, pasărea fermecată din sufletul mic a preferat să zboare pe o crenguţă din grădina Raiului... Eu, care între timp hrănisem un alt copil doar ca să nu-mi stagneze lactaţia, am simţit că mor pentru că mi se părea nedrept să mi se ia copilul, aşa cum era...
Apoi, într-o zi, din senin, m-am luminat: Dumnezeu m-a iubit aşa de mult încât nu m-a lăsat să mă chinui...
De ce am scris toate astea?
Pentru a sublinia faptul că dacă la vremea aceea ar fi existat posibilitatea investigaţiilor de acum, sigur nu aş fi lăsat să se nască un copil cu aşa probleme, nu l-aş fi chinuit pe el, nu aş fi făcut-o pe fata mea ce-a mare să sufere alături de o surioară bolnavă, nu m-aş fi chinuit pe mine.

Scris de Tania Joi Dec 03, 2009 2:29 pm

Bella a scris:Voi ce parere aveti?...E "scuzabil"(da,stiu,suna aiurea)sa decizi ca acel copil sa nu se nasca?

da, dupa parerea mea, e .... si eu am facut o gramada de teste la recomandarea medicului, chiar si in plus, tocmai pentru a preintampina astfel de probleme... si eram pregatita pentru pentru avort daca se descoperea ceva .... lumea, si viata in general, nu-s facute pentru cei fara sanse la normalitate.... nu traim vesnic sa putem avea grija de ei si cand noi disparem, raman ai nimanui.... pentru ca nimanui nu-i pasa cu adevarat... cat sunt inca la stadiul de copii, mai exista in societate un oarecare interes, dar cand devin adulti, totul s-a terminat.....

in concluzie, eu sunt pentru....

Scris de Continut sponsorizat

Decizii dureroase

Decizii dureroase

Re: Decizii dureroase

Re: Decizii dureroase

Re: Decizii dureroase

Re: Decizii dureroase