despre tacere

Scris de Only Joi Feb 04, 2010 7:20 pm

Tacerea vazuta ca valentza. Ca optiune. Uneori, singura viabila. Deci, ca necesitate. Tacerea, perdea de fum asternuta intre noi si lume. O alegere de a nu mai fi. Chiar daca doar temporar. De a intra intr-un con de umbra unde sa fii singur cu ale tale. Asta pana cand....vei intelege ca doar cuvantul te poate ridica. Sau nu.

Tacerea, forma de protectie. Uneori esti mai fericit datorita lucrurilor pe care nu le stii. Asa ca ne aparam prietenii de adevaruri care ar putea lasa urme. Dar cine suntem noi sa hotaram cine, unde, ce, si cum?

Tacerea, ca vinovatie. Ca stigmat. Avand uneori valente de mantra.

Azi nu am cuvintele la mine. Poate in alte zile as fi putut scrie mai mult, poate ca degetele mele ar fi revarsat iarasi peste voi ploaie de metafore. Dar nu azi.

O sa va intreb doar - ce reprezinta tacerea pentru voi? cand alegeti sa va folositi de ea?

Plus variatiunile de rigoare....zambesc, realizand paradoxul - vom asasina tacerea neatacand.....

Scris de TAVIC Joi Feb 04, 2010 8:19 pm

eu nu pot sa tac
ma mananca limba
sunt limbist
hihi
dupa mine nu-i buna tacerea
lipsa comunicarii nu e buna
nu pot sa stau cu cineva care tace
tacerea ma face ca cred ca omul nu are ce sa zica
ori e inchis in el
de ce avem gura si articulam sunete?!
hihi

Scris de Mena Joi Feb 04, 2010 9:35 pm

Nu-i nici un secret ca-s o naiva...Mi-a demonstrat-o viata de "n" ori..Si povestesc despre durerile mele cu nonsalanta uneori pt ca nu vad de ce as ascunde lucruri evidente pana la urma...Dar oamenii iti folosesc si iti rastalmacesc cuvintele...De cele mai multe ori...Eu daca nu as vorbi..as exploda cred...Cel mai rau ma simt cand tac...Tac doar cand sunt atat de dezamagita incat cuvintele nu mai pot salva nimic...Tac sa nu-mi recunosc dezamagirea...sa nu o vad....De multe ori mi-am reprosat ca nu stiu sa tac cand trebuie...Dar pana la urma...ce sa fac? Sa tac si sa zambesc frumos unui om care m-a dezamagit ca sa salvez niste aparente..sau sa-i spun ce am de zis..si apoi om vedea ce iasa...Caci..daca tac si zambesc..mi-ar fi greata de mine...de "curvasarenia" sufletului meu..iar daca vorbesc..ranesc poate...si dor...Grea decizie...Si totusi..aleg sa vorbesc de cele mai multe ori..Cuvintele retinute..se transforma in venin..care mai devreme sau mai tarziu,imput aerul din jurul tau..iti schimonosesc fata...

Scris de TAVIC Joi Feb 04, 2010 9:42 pm

eu le zic poate-i trezesc!am zis poate !
daca nu suporta ce le zic problema lor!

Scris de Rechinu07 Joi Feb 04, 2010 10:59 pm

Only a scris:O sa va intreb doar - ce reprezinta tacerea pentru voi?

O binecuvantata oaza de liniste... Si fac tot posibilul sa nu intrerup momentul... [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Scris de Andi Vin Feb 05, 2010 12:53 am

Ca sa taci trebuie sa vorbestin sinea ta [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Scris de hotsexyro Vin Feb 05, 2010 9:17 am

se spun multe proverbe intelepte despre tacere....cum ca
tacerea e de aur...sau...
daca taceai filosof ramaneai...
sa taci si sa faci.....
eu zic asa ca uneori e f bine sa taci,sa cugeti,sa vorbesti cu tine in adancul tau...insa cand trebuie sa vorbesti,sa vorbesti...pentru ca tacerea poate ascunde ,uneori tradari,poate fii de neluare in seama a cuiva,poate ascunde frustrari,jigniri,inseamnand uneori a ignora...

Scris de TAVIC Vin Feb 05, 2010 11:02 am

daca taci esti luat de prost
si tot asa
hihi

Scris de brainsmartman Vin Feb 05, 2010 11:25 am

Si tacuisses, philosophus mansisses Tavic.... ca tot ma manaca limba ...latina azi...

Scris de TAVIC Vin Feb 05, 2010 11:26 am

vezi ca e limba moarta

Scris de Only Vin Feb 05, 2010 11:34 am

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Scris de TAVIC Vin Feb 05, 2010 11:36 am

pe lumea cealalta tot o sa tac

Scris de brainsmartman Vin Feb 05, 2010 6:30 pm

Tăcerea este unul dintre cele mai dificile argumente de combătut, desi ramane una dintre marile arte ale conversaţiei.

Şi totuşi tăcerea este un text pe care îl poţi interpreta greşit destul de uşor.

Scris de enola_gay Vin Feb 05, 2010 6:34 pm

Se spune ca intre o tacere care spune totul si "ceva ", oamenii , aleg intotdeauna , acel " ceva "....

Exista tacerile fortuite ...tacerile de nepasare ,tacerile de nevoie sau tacerile lashe ....
Iar , a vorbi, nu inseamna intotdeauna , a comunica .....

Scris de vlavi Vin Feb 05, 2010 6:35 pm

Uneori îmi ţin durerile ascunse în spatele unei tăceri încăpăţânate.
Strâng tare din dinţi până când maxilarul începe să doară.
Şi tăcearea devine dureroasă şi ea.
Aşa de dureroasă încât îmi dau lacrimile.
Altădată tăcerea vine ca leac liniştitor al unei zile agitate. Stau întinsă în pat cu ochii aţintiţi spre tavan şi colind aiurea prin amintiri...
Tac atunci când alţii se ceartă. Îmi face rău scandalul. Nu-mi place.
Tac şi ascult când cineva-mi povesteşte.
Şi mai tac...rar, e drept, mai tac atunci când fac vreo treabă de migală.
atunci vorbesc doar mâinile mele, hărnicuţele.

Scris de TAVIC Vin Feb 05, 2010 6:39 pm

una e sa comunici ca omul si una e sa faci scandal
mai e o vb
taci ca kktul in iarba !hihi

Scris de brainsmartman Vin Feb 05, 2010 6:52 pm

În fond, de ce se tace? De sfială, din admiraţie, de frică, de proşti ce suntem, pentru a nu ne dezvălui faţă de celălalt bucuria, ca să nu ni se ghicească plăcerea, din orgoliu, din dorinţa de a sancţiona, pentru a irita, pentru a provoca, din dispreţ, de ruşine, din ignoranţă... Orice grup care comunică elaborează cu timpul un cod. Acest cod, dincolo de faptul că oferă o minimă garanţie că liniştea, încrederea, aprecierea sunt la ele acasă, este şi un panaceu. În cuprinsul lui există cuvinte, gesturi, onomatopee, aluzii, alintături care amplifică apropierea, dilată timpul comunicării şi dau o intensitate de nedescris momentelor împărtăşite....

Şi pentru ca totul să fie în natura firii, începeţi prin a face ordine în tăcerile care vă sufocă . Căci tăcerea nu este întotdeauna un semn de înţelepciune. Uneori, dimpotrivă!

Scris de vlavi Vin Feb 05, 2010 6:58 pm

Aşa e, Brain, numai că, vezi tu, depinde şi cum ţi-ai "educat" tăcerea.
Crezi tu că acum, la anii mei, ar mai putea ea să lase drum liber vorbelor ce vor să iasă?
Nu cred.
Iar de-ar face-o, pesemne că vorbele n-ar face decât răni.
Şi eu nu vreau să rănesc.
Mai bine-mi fac mie o rană în plus....

Scris de brainsmartman Vin Feb 05, 2010 7:06 pm

Frumos tavic... şi fooooarte profund... pardon, sprefund trebuia să zic....

BEATI PAUPERES SPIRITU... AMEN.

Scris de enola_gay Vin Feb 05, 2010 7:06 pm

.....cuvantul e adesea o piedica in calea intelegerii, prin insasi polivalenta sa....... Daca am comunica gand la gand, fara acest "intermediar", am elimina riscul malentendu-urilor...... Dar cat de saraci
am fi ! ....
.....O intreaga dimensiune umana ar disparea, aia in care cuvantul,
prin chiar ambiguitatea sa, naste poezia..... Ceea ce este slabiciune in
cuvant este in acelasi timp si o forta, aceea de a naste lumi...... ....metaforic vorbind, "mai intai a fost cuvantul"...... Nu vreau, doamne fereste, sa intru intr-o polemica de tipul "oul si gaina", ca n-are solutie ...... Ma joc doar cu niste
cuvinte.......
.....gandirea si limbajul se determina reciproc, se genereaza in egala
masura.....
Rudimente de gandire exista si in afara cuvantului, tot asa cum exista si cuvinte insirate fara bruma de ratiune, dar esentialmente gandim in cuvinte..... Si tacerile noastre se coloreaza de cuvinte-ganduri.....
Tacem intotdeauna despre ceva, iar ceva-ul ala e gand-cuvant.....

Scris de brainsmartman Vin Feb 05, 2010 7:09 pm

Dincolo de limbaj, tăcerea vorbeşte. Însă la fel ca şi cuvântul, tăcerea poate fi un pharmakon, leac dar şi otravă.

În gălăgia difuză a spaţiului urban, nimeni nu ne aude liniştea interioară, cea în care testăm de-a valma declaraţiile de dragoste, formulele politicoase şi injuriile violente.

În discuţiile profesionale, politice, în dialogurile din familie, şcoală precum şi în cadrul ordinelor religioase, militare, etc., tăcerea este o veritabilă metaforă a comunicării. Ea este un performant artificiu discursiv (atunci când se grefează o pauză între două corpuri de discurs), kinestezic (dacă ne gândim la imobilitatea şi liniştea – cu tâlc – ale actorilor comunicării), muzical (acea pauză inevitabilă oricărei partituri) dar şi vizual (atunci când câmpul vizual e copleşit de monocromie).

Percepţiile şi senzaţiile vorbesc mai bine în linişte, pentru că atunci le ascultăm mai atent. Poate că astfel ne explicăm de ce realmente simţim mai multă bucurie şi plăcere în natură, decât în hipergălăgioasele comunităţi rave/disco, surse ce garantează “extazul personal” cu cefaleea şi mahmureala “înălţătoare”.

Tăcerea poate fi anotimpul unei inimi inocente sau al uneia bolnave. Un suflet se înfăşoară în tăcere ca semn al admiraţiei şi emoţiei sfioase sau dimpotrivă, tăcerea poate fi amprenta chinuitoare a urii, golului şi a sentimentelor patologice.

Tăcerea poate fi o ambiguitate dar şi o claritate mută. Tăcerea unui doctor ca răspuns la o întrebare înfiorător de sinceră şi pesimistă, iată un tabu social care se cere respectat cu sfinţenie.

Tăcerea este o strategie a politeţii dar şi o formă de control şi unealtă a manipulării. Conspiraţia tăcerii e o patologie socială atunci când ea derivă din frică, angoasă. Să ne aducem aminte de milioanele de martori tăcuţi ai demenţei comuniste din România lui N. Ceauşescu. Din păcate, datorită puterii reale a minorităţii birocraţiei comunicării, lucrurile nu se schimbă radical în democraţie. Tăcerea corporatistă/cea a statului este moneda de schimb între ignoranţa (educată) populaţiei şi complicitatea specialiştilor de comunicare. Putem vorbi deci de o tăcere ignorantă şi de una complicitară.

Tăcerea: mormânt al abuzurilor, al suferinţelor reprimate dar nicicând dispărute, galaxie a frustrărilor şi emoţiilor înnăbuşite. Poate că nu degeaba linişte şi paralizie au aceeaşi rădăcină în ebraică. Tăcerea care învăluie incestul, corupţia, avortul, abuzul, etc., aceasta este o tăcere nocivă, cancerigenă (Eviatar Zerubavel, The elephant in the room. Silence and denial in everyday life, Oxford, 2007). Tocmai de aceea, rana unei astfel de tăceri poate fi vindecată numai prin mărturisirea catartică.

Câteodată tăcerea face diferenţa între revelaţie şi iluzie, chemare şi şarlatanie. Comuniunea cu Dumnezeu într-o închinare liniştită, chiar tăcută, poate fi mai benefică faţă de închinarea gălăgioasă, stridentă.

O tăcere amputează o dorinţă sau îi poate da avânt.

Tăcerea poate fi ocean în care se îneacă întrebările şi/sau răspunsurile, dar poate fi şi un izvor de inspiraţie pentru rostiri întru viaţă.

Tocmai de aceea, câteodată e de dorit să schimbăm sărăcia gălăgiei cu tăcerea bogată. Poate că atunci vom avea mai multă viaţă în ceea ce gândim, rostim şi împlinim.

Dar oare ce ne facem atunci când nici cuvântul, nici tăcerea nu ne ţin la adăpost de Domnul Dumnezeu? Ce se poate spune atunci când îndoielile omului încearcă să rupă tăcerea lui Dumnezeu?

Despre tăcere (2. De la sublim la patologic şi înapoi)
ianuarie 21, 2010 de Marius Corduneanu

Scris de Only Vin Feb 05, 2010 7:15 pm

exista taceri care coboara si taceri care inalta....asa zise "pauze" nascute din lipsa ideilor, sau dimpotriva de la o prea mare "aglomerare" a lor, care dau nastere unei stari pe care imi place sa o numesc "sfanta lehamite"...acel acut sentiment al inutilitatii, al anticiparii lipsei feed back-ului....un "a quoi bon" care ne urmareste, perfid, pana apare cineva alaturi de care tacerea se metamorfozeaza...

si inveti sa taci pentru ca alfabetul pe care il stii refuza sa mai nasca litere...te cutreiera stari pentru care niciun cuvant de pe lumea asta nu are nuante....tacerea vazuta ca flux energetic....lumina alba si dulce care uneste, proiecteaza constelatii pe firmament, nascand inimaginabile semnificatii....

tacerea ca zambet....

Scris de Only Vin Feb 05, 2010 7:20 pm

si ca sa fiu in trend...

Aliud est celare, aliud tacere...

Scris de enola_gay Vin Feb 05, 2010 7:31 pm

O poezie foarte frumoasa , omagiu tacerii ...."acelei" taceri .....

am sa ma trezesc noaptea
sa fur luna
si ramuri inflorite de ganduri
preschimbate-n flori deschise
ca o palma de suflet
in priviri voi fura stelele
si pe buze voi culege praf de vis
apoi, am sa ma intorc
in varful picioarelor
inapoi in casa
langa tine

si am sa te acopar cu toate
lasandu-mi ultima data sarutul
in care te voi imbraca
sa-ti tina de cald in zilele reci
trupul meu gol
am sa-l infasor asemeni unei primaveri
in jurul tau
si-am sa adorm din nou
muta de atata iubire spusa in tacere!

Scris de Only Vin Feb 05, 2010 7:41 pm

tot acelei taceri....

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Octavian Goga

Mai tii tu minte noaptea-ntaie,
O noapte umeda, albastra…
In pacea ei infiorata
Vorbea numai tacerea noastra…
De-atunci atatea nopti trecura,
Tot nopti cu soapte si cuvinte…
Din cate-alaturi povestiram…
Nimic nu-mi mai aduc aminte…
Dar pana-n clipa de pe urma
Fermecatoare-o sa-mi ramaie
Si-o sa-mi vorbeasca totdeauna
Tacerea ta din noaptea-ntaie…

Scris de Continut sponsorizat

despre tacere

despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere

Re: despre tacere