Viata intre... limite...

Omul este deci:scop ultim al naturii,fata de care tot restul obiectelor naturii constituie un sistem de scopuri;stapan al naturii,ca unca fiinta terestra cu intelect,deci care are facultatea de-asi fixa liber scopurile;singura fiinta din natura la care putem totusi recunoaste din perspectiva propriei sale alcatuiri.
De unde si pana unde tine viata, si cate oare avem puterea sau ne permite timpul sa facem?! Cum e mai bine sa fim? Pragmatici? Sa dobandim prin mijloace mai mult sau mai putin ortodoxe, mult mai mult de cat am avea nevoie? Sau genul "sarac si curat", eliberati de orice gand hulpav, constienti ca nu suntem tocmai mandria parintilor nostri, a fratilor, sau copiilor nostri ? Si iarasi ma intorc la "predestinare". Viata pare sa fie atat de clar jalonata dinainte de a "deschide" ochii catre lume, ca orice-ai face, nu poti decat sa "primesti" cate ceva din cand in cand, iar asta in urma unor mari eforturi si sacrificii. Nu pot sa nu ma compar cu altii care s-au lovit frontal de sanse extrem de favorabile... La fel cum in mod inevitabil eu la randul meu sunt luat ca termen de comparatie ca cel care am beneficiat de asemenea sanse... TOTI, si cei ce au din belsug, si cei care sunt foarte stramtorati, au inca multe vise de implinit. Unele reale, altele simple fantezii, dar care ii ajuta sa fie mai fericiti decat cei care-si traiesc cu adevarat visul... Astfel te "trezesti" la final de drum si incerci sa tragi linie (daca nu cumva ai sfarsit deja inainte sa apuci sa te gandesti la asta - iar aici mi se pare devastator pentru un om ) Ce fel de om am fost? Ce-am realizat? Ce las in urma mea? Am vreun motiv de bucurie, sau..."mi-e inima grea, ca un bulgare de sare lucrata in ocne" (vorba lui Pastorel). O vorba straveche spunea "Cine n-a sadit un pom roditor, sau n-a sapat o fantana, sau n-a facut un copil, sau n-a construit o casa, sau n-a scris o carte, a trait inutil si a facut umbra pamantului, degeaba ! " Eu cred ca asta este scopul real al unei vieti . Iar daca poti sa le faci pe toate, te poti numi un om fericit. Imi doresc atat de mult sa reusesc pana la urma sa... fac si o fantana!... [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

eu sunt limitat!
ma limitez in ture ca motorul stricat!hihi

singura limita este limita bunului simt....asta trebuie sa dea masura tuturor lucrurilor dintr-o viata de OM!

Nu!Dar traiesti.Nu-i totul pierdut.