" ÎN ROMÂNIA SUNT MULŢI OAMENI BUNI, DAR BINELE NU FACE GĂLĂGIE!"

Scris de fabienne05 Sam Dec 26, 2009 10:41 pm

Din vârful dealului, casa cu cruce stăpâneşte ca un fort oraşul care doarme în noapte sub fulgii de zăpadă. Sora Emilia, neobosită şi cu zâmbetul pe buze, aşa cum îi stă bine unei mame cu 125 de copii, deschide poarta.

Casa "Sfântul Iosif", din Odorheiu Secuiesc, e luminoasă şi caldă ca o sărbătoare. E plină de chicoteli de copii, la care curiozitatea faţă de vizitatori l-a învins pe Moş Ene, şi de ciripitul vesel al călugăriţelor care se învârt printre ei. Iar din capela cu băncuţe de lemn, Fecioara veghează atent. Are şi de ce. Casa "Sfântul Iosif" a avut şi are încă nevoie de multe miracole ca să supravieţuiască. Un miracol pentru ca să nu fie evacuaţi cei de aici. Un miracol pentru fiecare factură lunară de electricitate şi gaz. Un miracol pentru mâncare. Un miracol pentru medicamentele copiilor. Un miracol pentru cărţi şi rechizite. Un miracol pentru ca sub brad să apară cadouri.

Casa "Sfântul Iosif" nu e un orfelinat. Nu unul cu care privirile şi memoria noastră au fost învăţate: un loc gri, în care se zbat copii trişti, înfometaţi şi lipsiţi de dragoste. Casa din Odorhei e... acasă. Aşa îi spun şi cei care au crescut aici şi acum sunt studenţi în alte oraşe, dar se întorc în vacanţe la "acasă" din dealul Odorheiului, deşi căminul lor, din care au plecat de necaz, cândva, e undeva prin Moldova sau prin Maramureş.

La "Sfântul Iosif" sunt camere mici şi cochete, în care copii stau câte doi, aşternuturi curate, oale care bolborosesc încontinuu la bucătărie, atelier de pictură şi sculptură, club de şah şi de puzzle, o sală mare de sport, clase colorate, o grădiniţă, o bibliotecă, un loc de joacă...

Iar pe post de mame, profesoare, confidente, bucătărese, menajere, asistente medicale, parteneri de joacă, meditatori sunt 14 călugăriţe greco-catolice, mereu cu zâmbetul pe buze şi cu o energie care ar face invidioase armate întregi de profesionişti. Trec de la catedra liceului unde predau limba română, matematică, religie sau franceză - căci multe dintre călugăriţe sunt profesoare - la dat zăpada cu lopata, la pregătit prânzul pentru 125 de guri înfometate, la văruit sau la cules plante medicinale.

Au televizoare şi calculatoare conectate la internet, prin grija unor binevoitori, însă "realităţile curente" par să fie departe de ele. Pentru simplul motiv că au prea mult de muncă, încât să mai prindă timp să se gândească la alegeri, la guverne şi la criza economică. Şi pentru că ele cred mai ales în Dumnezeu şi în bunătatea oamenilor. "Nu e adevărat că există numai oameni răi. Sunt mulţi oameni buni, dar binele nu face gălăgie", spune cu convingere sora Emilia. Pentru că ea îi vede aproape în fiecare săptămână sosind la uşa casei care adăposteşte atâţia copii. Doi tineri, abia mutaţi în oraş, care au adus o găleată de portocale şi 100 de lei, după puterile lor. Un bărbat care a sunat să întrebe dacă nu au nevoie de două tone de zarzavat. Au muncit călugăriţele şi copiii la tonele de zarzavat până au umplut cămara de zacuscă. O ingineră din Batoş, lângă Reghin, care le dă în fiecare an câte trei tone de mere. Un bătrân din Neamţ şi surorile lui, care au bătut amar de drum cu o Dacie veche, ca să aducă tot ce au putut încărca bun cu de-ale gurii şi bani din pensia lor. Un om de afaceri maghiar, pe care unii l-ar fi crezut duşmanul casei în urmă cu câţiva ani, care le-a adus un plic cu bani care le-a scăpat pe călugăriţe de grija multor facturi.

De altfel, la Casa "Sfântul Iosif", facturile au nevoie de miracole ca să fie plătite. Casa se întreţine doar prin bunătatea oamenilor, fără nici un ajutor de la stat, căci este o instituţie privată. Au ales această variantă pentru a putea primi copii oricând şi de oriunde, necondiţionat. Aşa că mai în fiecare lună facturile ajung... pe altar. Iar copiii şi călugăriţele se roagă pentru minunea care va face ca factura să fie plătită. Şi uneori e nevoie de multe rugăciuni pentru asemenea miracole, căci numai factura la gaz ajunge, în lunile de iarnă, la 200 de milioane de lei vechi, deoarece casa e mare (200 de camere), iar locul în care se află e printre cele mai friguroase din ţară. Şi factura la electricitate tot pe altar ajunge, cu câte 60 de milioane de plată, căci bucătăria modernă primită ca donaţie e tare practică, dar funcţionează pe curent electric. Din donaţii mai mici sau mai mari şi cu multe sacrificii, facturile se plătesc. Nu întotdeauna la timp, dar, cumva, se plătesc, căci copiii nu pot sta nici fără căldură, nici fără lumină. Poate, citind această poveste, cineva din conducerea EON Gaz va dori să fie instrumentul Providenţei, asigurând, cu puţin efort, căldură pentru micuţi.

Sunt 125 de copii la Casa "Sfântul Iosif" din Odorheiu Secuiesc. Şi fetiţe, şi băieţi. Unii de vârsta biberonului. Alţii se pregătesc pentru Bacalaureat. Şi mai blonzi, şi mai bruneţi. De toate religiile şi din aproape toate colţurile ţării. Şi români, şi unguri, şi ţigani. Culeşi de pe stradă, scoşi din pumnii părinţilor alcoolici, salvaţi din grajdurile în care trăiau precum animalele. Câţiva s-au refugiat la casa din Odorhei după ce au vegheat cu lumânare la căpătâiul celor care le dăduseră viaţă.

La început, călugăriţele ar fi vrut ca aşezământul să fie doar pentru fete. Dar cum să le desparţi pe copile de fraţii lor, căci uneori aveau nevoie de ajutor familii întregi? Aşa au ajuns călugăriţele mame şi de băieţi, şi de fete. Copii bine îngrijiţi şi educaţi. Astăzi. Dar când au păşit în casa de la Odorheiu Secuiesc purtau pe umeri un trecut de necazuri, de foame, de abuzuri. Pe unii i-au adus chiar părinţii sau rudele, pe alţii i-au îndreptat către Casa "Sfântul Iosif" preotul din sat, vecinii, asistenţii sociali de prin primării sau chiar străini care auziseră despre acest loc.

Scris de Andi Vin Ian 15, 2010 3:13 pm

la omul sarac n-ajunge de leac

" ÎN ROMÂNIA SUNT MULŢI OAMENI BUNI, DAR BINELE NU FACE GĂLĂGIE!"

" ÎN ROMÂNIA SUNT MULŢI OAMENI BUNI, DAR BINELE NU FACE GĂLĂGIE!"

Re: " ÎN ROMÂNIA SUNT MULŢI OAMENI BUNI, DAR BINELE NU FACE GĂLĂGIE!"