Re: Mesajul din sticla

Scris de Only Vin Noi 13, 2009 5:57 pm

mesaj din sticla: dragostea incape si intr-o coaja de nuca [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] la mine reactia a fost spontana, insa daca ar trebui sa ma justific nu as mai fi eu...

Scris de Mena Vin Noi 13, 2009 6:06 pm

Uneori sunt asa de acraaaa,stiu....Uite,ma bat singura,e bine?... [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Scris de Only Vin Noi 13, 2009 6:09 pm

ma crezi sau nu, mie imi esti nespus de draga....si daca ai fi altfel, nu ai mai fi tu...

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Scris de dragonfly Vin Noi 13, 2009 6:11 pm

amara e mai rau..

Scris de Only Sam Noi 14, 2009 12:09 am

Ma ridic pe varfuri, ca atunci cand eram copil si incercam sa par mai mare, sau sa vad lucrurile care nu vroiau sa se lase vazute, tocmai pentru ca eram "mica". Am incremenit asa, intr-un inceput de zbor de lebada...bratele zvacnesc, transformate in aripi. Unu, doi, trei...ritmul ma umple de caldura....

Viata e o scena....spunea marele Will, intr-o Anglie unde femeile nu aveau voie sa evolueze in fata spectatorilor....o scena pe care ar fi simplu sa o putem strabate in pasi usori, valsand pe poante. Viata e o scena si toti suntem actori....sunt femeie intr-un sumbru inceput de secol...mai conteaza care? uneori ma simt prizoniera a negurilor civilizatiei...fiecare palma a celorlalti ma invata sa execut sarituri tot mai maiestrite....si scena e goala. Pana nu de mult, ma intrebam de ce. Acum stiu ca fiecare are scena lui....uneori, visele ni se amesteca si desenam grabiti o scena comuna, de care insa ne plictisim repede...un salt, inca unul...o pirueta....si vuietul care se aude nu reuseste sa ma insele...nu sunt aplauzele...e oceanul care se intinde nesfarsit, cu staluri si loji, si covoare de gala....oceanul, plus o mare de sticle plutind in deriva....ma aplec si culeg una.

Va urma? Fireste. Dansatorii nu obosesc niciodata.

Scris de hotsexyro Sam Noi 14, 2009 1:01 am

o singura sticla..in care ar fi urmatorul mesaj:
"Vino"!

Scris de Only Joi Noi 19, 2009 9:29 am

Dimineata aceasta este, ca intotdeauna, mai bogata cu un gand....desi afara ceata isi cerne aburul, incapatanandu-se sa ascunda deopotriva aur si noroi, undeva, intr-un colt din sufletul meu, lebede mari si albe isi desfac aripile, ca intr-un inceput de zbatere...o amintire vine, nechemata...eram copil, si vedeam lumea cu ochi limpezi si uneori tristi. Ma refaceam dupa o boala lunga, si stateam la geam (aveam camere inalte si ferestre imense, prin care lumina intra ca o regina). Deodata, cateva pasari aparura pe bucata de cer pe care imi era ingaduit sa o privesc de acolo, din coltul meu de convalescenta. Am pus o intrebare ciudata, ridicandu-ma chinuit de pe scaunul care ma adapostise - cum de se mai incapataneaza sa zboare daca e limpede ca stolul e frant de cerceveaua ferestrei?

De ce am gandit asa? se confundau oare in mintea mea perspectivele? vedeam totul ca pe un tablou si nu puteam percepe notiunile de "aici" si "dincolo"? `

Din nou, fluxul memoriei spala plaja necuvintelor mele. Valurile duc cu ele o sticla in care e doar un fragment din ce as fi vrut sa spun..esential este ca cel care gaseste mesajul sa il poata decripta. Altfel, nedumeririle lumii s-ar imbogati cu inca o lacrima...

Scris de Ernos Joi Noi 19, 2009 9:37 am

O sticla ..si inauntru numerele castigatoare 6/49 Very Happy

Scris de Only Dum Noi 29, 2009 11:11 pm

Astazi...astazi am simtit nevoia de odai inalte, cu draperii grele, de culoarea sangelui....prin care lumina este filtrata si capata valentele unei senzualitati aparte....de un fotoliu rubiniu care sa contrasteze cu parul meu blond, imprumutand totodata carnatiei albe tuse maiastre...astazi mi-am parasit mansarda din purgatoriu si mi-am lasat gandurile sa zburde libere. Credeam ca am uitat sa prind cirese la urechile visului...incet, abilitatile esentiale imi revin - zborul, arderea, cantecul. Savurez zambind parfumul acestei convalescente stranii....

Mi-e pofta de licori colorate si tari, sorbite cu voluptate din pahare de cristal, cu picior zvelt, de zana-fecioara...de perne de matase pe care sa imi sprijin distrata cotul, in timp ce o tigara mi se zbate uimita intre degete...de nopti dense, alcatuite dintr-o broderie complicata de gemete, mangaieri si tasniri tacute...mi-e FOAME de tot ce nu am avut, insa sta in puterea mea sa am....

Scris de fabienne05 Dum Noi 29, 2009 11:21 pm

mesajul din sticla.....hmmmmm.....vine poate cand e prea tarziu........

Scris de Only Vin Dec 04, 2009 8:27 am

Primul gand al diminetii, privindu-ma in oglinda, a fost..."uf, ce ma fac cu parul asta..?" serpi blonzi, neastamparati, ondulandu-se haotic, nesupusi nici unor tratamente....de imblanzire....apoi am suras...dupa foarte mult timp, am redescoperit placerea de a-mi studia trasaturile, pielea, formele....

am reinvatat ca diminetile nu sunt numai grabite, isteric de aglomerate, sufocante...pot fi si calme, parfumate, visatoare...chiar daca singurele momente de respiro sunt cele in care jetul dusului imi biciuieste trupul, framantat de mainile noptii abia trecute....

M-as intinde acum, goala, pe iarba unei livezi cu meri...si as incerca sa numar fructele....poate mi-as si infige dintii in carnea unuia, si as lasa sucul dulce-acrisor sa mi se prelinga, senzual, pe barbie....viata clocoteste in fiecare farama de gand.....si sunt mandra ca acum, mai mult decat oricand, constientizez asta....

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Scris de Oana Vin Dec 04, 2009 10:04 am

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Scris de nicknistor Vin Dec 04, 2009 10:06 am

aici este mesajul pt mine boby?...faina chestie,da sa te poop [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Scris de Mena Vin Dec 04, 2009 8:38 pm

Daca iti imaginezi ca e vreun SOS stai linistit straine..Eu nu vreau sa fiu salvata de
nicaieri…Imi amintesc clipa in care valurile m-au aruncat aici..Eram speriata si pierduta constientizand ca sunt pe o insula putie…Singura..…Apoi am inceput incet incet sa recunosc decorul…pustiului..Am mai trecut prin el de atatea ori incat as putea spune ca-I cel mai aproape de sufletul meu…Parca m-am intors din nou acasa…Poate aici e casa mea…Daca as putea…as face invizibila mica mea insula pustie..ca muritorii sa nu o gaseasca niciodata…Aici s-a terminat totul..De aici nu mai e nimic de simtit,nu mai e nimic de trait.Punct.As avea nevoie doar de un covor moale si de mult timp…Timp in care voi uita tot..in care voi fi acoperita doar de..propria negare.De timp in care sa nu ma gandesc la nimic…sa fie gol..Gol in minte si in suflet.Fara incercare de a umple ceva cu inima inchisa..cu usile inchise.Cu ziduri mari de jur imprejur...O etapa de care nu pot si nu vreau sa ma lipsesc.Si daca nu gasesc covorul,ma voi intinde pe iarba..acolo unde vantul a uitat sa mai bata..unde soarele isi odineste razele ..Aici..unde imi traiesc goliciunea interioara..nu trebuie sa ajuga nimeni niciodata…pentru ca deja..ma voi fi pierdut in dezechilibrul meu interior..Pentru ca trebuie sa te pierzi in ceva..Nu ma salva..E penibil ca atunci cand in sfarsit te gaseste cineva sa incerce sa te salveze..sa iti arate calea.De ce vrei sa ma salvezi omule?De cine si cum?. Dintr-un sadism neînţeles prefer să rămân în umbră. Mereu am făcut-o. Niciodată n-am avut curajul să ies eu pe scenă şi să cânt. Mereu am fost regizorul, fata de la machiaj sau de la costume, fără de care nu ar fi ieşit totul la fel, dar care n-a avut niciodata parte de finalul fericit. Dacă aş avea curaj te-aş duce acolo unde numai gâdurile ajung, acolo unde te simţi atât de liber încat îţi abandonezi trupul şi te faci una cu vântul. Iar acolo ţi-aş şopti povestea mea, iar ţie ţi-ar fi imposibil să o spui altcuiva. Şi ţi-ar fiimposibil să nu mă iubeşti. Pentru că atunci vei fi ştiut totul despre sufletul meu. Pentru că atunci îmi vei fi ţinut sufletul în palme fără să ştii măcar. Dar eu nu am curaj...Pleaca mai departe si nu te abate din drum..Eu vreau sa raman aici şi să mă gândesc. La ce-a fost, la ce (nu) e şi la ce ar fi putut să fie. Să-mi adun gândurile în mănunchiuri pline de mâzgă şi să le aşez frumos, în dezordine, pe podeaua sufletului. Vreau să simt cum trece timpul prin viaţa mea şi să nu-mi pese nici măcar o secundă de asta. Să stau.... ca-ntr-un drum în nefiinţă. În neviaţă. În nelume. Să ajung la capătul gândului şi să privesc înapoi mulţumită că am ajuns aici... Sa-mi golesc sufletul de pietre şi mintea de mâzgă.Sa mi se sfarseasca şi patimile şi secretele, şi dorinţele pe care nu îndraznesc să le am, mi se vor fi sfârşit începuturile pe care nu le-am avut vreodată, cuvintele pe care nu le-am rostit, zâmbetele pe care nu le-am afişat şi cele pe care le-am prefăcut, lacrimile pe care mi-a fost teamă să le vărs, şi cele pe care le-am vărsat degeaba, orgoliile care mi-au schimbat drumul, gesturile pe care am uitat să le fac, imaginile pe care mi le-am întipărit bine în suflet.Atunci nu voi mai fi avut nimic. Nimic care să-mi facă sufletul greu, insuportabil de greu.
Pleaca straine..pleaca mai departe..ca nu cumva sa auzi cum imi tipa sufletul...

Scris de hotsexyro Sam Dec 05, 2009 9:42 am

astazi am pus in sticla urmatorul mesaj:
"intoarce-te"!
si sticla pluteste spre Braila!

Scris de abyss Sam Dec 05, 2009 10:36 am

Un ultim eseu despre...iubire...

''Am fost la ultima incercare de a
iubi...Asta mi-a reusit din plin...M-au stors
dezamagirile...deziluziile si timpul care a trecut..Am urat minciuna si
am invatat sa mint..am cazut si m-am ridicat de atatea ori
incat...uneori simt ca mi-au crescut aripi sa zbor...Se spune ca
dragostea e singurul lucru curat din lumea asta..Exista insa clipe,rare
intr-adevar,in care iubirea se transforma intr-o halucinatie ce-ti
traumatizeaza intreaga existenta...Stai intr-un colt si rememorezi
fapte,intamplari..si ajungi mereu in acelasi punct mort,imposibil de
dezlegat..Degeaba dai anii inapoi...Trecutul si-a conservat durerea si
drama,nemailasand ca ..logica sa-i poata da vreo replica...Daca vrei sa
afli ce e raiul si iadul,nu trebuie decat sa iubesti..Niciunde ele nu
sunt asa intim amestecate ca si in iubire...Plutesti printre nori si
stele,pentru ca intr-o clipa sa ajungi in cea mai adanca prapastie....O
clipa,doar o clipa le desparte..un pas mic facut de tine...sau
celalat....Cand iubesti,ti se pare ca fericirea e dragostea...apoi,cand
totul se naruie..nu-ti mai doresti nicicand o asemenea
fericire....Iubirea e poate unicul sentiment care te pune fata in fata
cu tine...cu temerile tale..cu egoismul tau...cu principiile pe care le
ai...Un examen al sufletului pe care il treci...sau ramai
corigent....Am citit undeva ca iubirea inseamna sa devi
vulnerabil..sa-ti pui toata fericirea in mana celuilalt si mi-am zis"Ce
comparatie oribila...Iubirea e ceva inaltator...."....Gresit....Nici un
sentiment nu aduce atata suferinta ca si iubirea...nicaieri nu te
umilesti mai mult decat pe acest taram...nicaieri nu devii atat de naiv
ca pe aceste minunate meleguri...In iubire nu exista reguli..nu exista
rationament...aici se poate intampla ORICE....In iubire daruiesti cel
mai mult..si atat de mult daruiesti pana ajungi un sac gol...numai bun
de a fi pus pres la usa de intrare pe altarului iubirii...Ne dam sansa
de a iubi..lasam inima sa bata ratiunea,constienti fiind ca o putem
sfarsii rau...si totusi...o facem de parca am fi masochisti...Si atunci
..nu e iubirea o loterie???..Unde altundeva decat in iubire se poate
intampla orice?Unde altundeva nu poti face calcule cat de cat
logice....Iubirea e cel mai mare risc pe care ti-l asumi in
viata...Pentru ca nimic nu te face sa suferi atat de mult ca si
iubirea....Nu sa nu ai ce maca,ce bea,sa fi singur sunt cele mai grave
lucruri ce ti se pot intampla in viata...ci sa nu mai simti nadejde
,credinta...Si iubirea te aduce cel mai usor aici....Si suferinta din
iubire nu are nimic logic,nimic inaltator....e doar...mizerie....
...Daca
peste timp as reciti ceea ce am scris acum..cu siguranta m-as admonesta
si mi-as zice"ce aberatii...cat patetism pe tine...cat negativism"..dar
cum niciodata nu recitesc ce am scris la un moment dat in viata...si
rup intotdeauna ce scriu....trebuie sa accept faptul ca descriu
"momentul"nu ansamblu...Si atunci,accept si faptul ca iubirea va ramane
asociata mereu cu suferinta....O iluzie pe care o cautam toata viata..O
himera dupa care alergam...pentru a prinde totusi...o clipa scurta
de...fericire...

Ramaneti cu bine....si..IUBITI-VA mult!!!!''

8 ian 2009

nu l-am gasit intr-o sticla...dar iubesc mesajul asta

Scris de hotsexyro Sam Dec 05, 2009 10:43 am

mesajul meu ar fi urmatorul:
"Toate iubirile sunt fragile,tradatoare,infometate de fericire.Numai iubirea de frumos nu tradeaza"........

Scris de Only Dum Dec 06, 2009 1:44 pm

Oare daca din tot galbenul toamnei
S-ar cladi un apus in noaptea stelelor
Ar fi iarna?

Scris de Only Mar Dec 08, 2009 8:57 am

Atmosfera aparte a iernii ce isi face loc tipitil in calendar mi-a adus aminte de diminetile din preajma Craciunului in care, copil fiind, ma incapatanam sa pastrez sub pleoape aroma povestilor noptii trecute...in casa se auzeau zgomote, mirosea a vanilie, era cald....patul ma legana cu maini moi si imi ascundeam in buzunare pumnii plini cu dorinte, care de care mai fantastice....

Au trecut anii, si obiceiul a ramas...sunt convinsa ca pot relua intamplarile derulate sub pleoape, ca pot sa modific anumite parti care nu mi-au placut....Ionel Teodoreanu si imaginea superba din "La Medeleni",
unde Danut spunea ca ori de cate ori vrea sa adoarma deschide turbinca lui Ivan...din care sar povestile...cred ca aveam sase ani cand am inceput sa "scriu" in gand, inainte de a adormi....sa cladesc castele si sa ma inchipui pe rand printesa, spion sau odalisca...Caii mei albi asteapta in grajduri, batand din copite...iar in gradinile palatului meu cresc, fermecate, flori cu petale stralucitoare si ierburi de leac....Uneori basmul meu creste pana la nori si devine, fara putinta de tagada, cantec...si lumea asta imi ajunge pana la glezne....ce i s-ar putea intampla unei printese aparate de toate zanele bune ale lumii.?!...surad, si simt cum imi rasar uimite, din clavicule, aripi…

O alta dimineata, aceleasi doruri….cu pasi domoli se intoarce vremea povestilor…

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Scris de hotsexyro Mar Dec 08, 2009 9:49 am

In coltul inimii mi-a rasarit o lacrima...iar aripile ce-ti inmuguresc sub clavicula mi-au atins sufletul.....
fie ca povestile ce vin domol la ceas de seara, sa aduca "tinerete fara batranete" sufletului tau sensibil...(si acest mesaj porneste tot catre Braila lui Panait Istrate)

Scris de vlavi Mar Dec 08, 2009 10:08 am

Merg desculţă pe ţărmul înţăncuşat de pietre sure şi caut îngrijorată o sticlă.
Nu găsesc măcar o sticlă goală!
Oare atât de mulţi oameni au avut de trimis mesaje?
Oare atât de târziu mi-am dat seama că aveam o posibilitate de a transmite celorlalţi că exist, că sunt aici, că am nevoie de ei?
Heeeiiii, oameni buni, sunt aiiici! - strig eu fluturând mâinile în aer doar-doar m-o auzi, m-o zări careva.

Scris de hotsexyro Mar Dec 08, 2009 10:11 am

Daca ai sa cauti bine vei gasi sticla ta cu mesajul in ea....e venita tocmai de la munte(sau poate n-a ajuns?) [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Scris de vlavi Mar Dec 08, 2009 10:21 am

Uite, tocmai am găsit o sticlă. Nu e goală. În ea e un mesaj. S-o desfac? Să n-o desfac?
Dacă e un mesaj de la un om care are nevoie de ajutor... cum pot, Doamne, să-l ajut, eu, neputincioasa?
Doar să-mi alătur rugăciunea de a lui.
Dacă e un mesaj de mulţumire?
Adresată... cui?
E moral să desfaci o sticlă care nu-ţi e adresată? Da - zic eu, atât timp cât nu e adresată cuiva anume... Aşa că... desfac dopul cu greu şi extrag mesajul. Descopăr o hartă veche. Mă duc la umbra unui copac să încerc descifrarea ei....[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Scris de Only Mier Dec 09, 2009 6:48 pm

In seara asta, pasii de fum ai visului ma poarta prin incaperile unui muzeu. Imaginar, fireste, insa cu atat mai populat de tot ceea cea mainile si sufletul oamenilor au creat, spre aducere aminte. Deoarece ora e destul de tarzie, salile sunt pustii. Arareori cate un vizitator ratacit isi sprijina alene, de cate un perete, uimirile. Intrebarile. Necredintele. Ah, am uitat sa va spun ca perspectiva din care mi-am ingaduit sa privesc lucururile e una inedita. De ce? Pentru ca nu imi pot misca bratele sau picioarele....nu pot surade...sau rosti vreun cuvant. Sunt unul dintre exponate. Recunosc, am stat ceva pe ganduri pana m-am hotarat....era ca in jocurile acelea ale copilariei..."tu ce vrei sa fii?" Acum era destul de greu....sa fiu prizoniera culorilor? sau a marmurei? Secundele se desenau grabite pe cadranul ceasornicului demodat, de bunic...asa ca trebuia sa ma grabesc....hai, fie! astazi voi fi statuie...Si bratele raman arcuite intr-un inceput de dans...simt sangele cum curge sub umirea rece a pietrei nobile si obrajii imobili se coloreaza usor, mandri ca cel care m-a creat m-a oferit cu dragoste din dragostea sa, lumii, spre veneratie...desavarsirea incepe de fiecare data cu o lacrima...

Se aud pasi. Cineva se opreste in fata unduirilor mele...si murmura ceva...incerc sa inteleg. Simturile imi sunt la fel de vii, singurul incovenient - aparent- e lipsa de reactie. Surad in sinea mea. Un alt dar pe care creatorul meu mi l-a facut, nascandu-ma. Contemplatia. Si, pentru ca mi-am invatat bine rolul, maine voi alege sa pasesc, mladioasa, printre apele colorate ale unei acuarele. Si sunt sigura ca o alta lectie, perla din adancuri, se va adauga celorlalte, treapta spre lumina din noi...

Scris de hotsexyro Joi Dec 10, 2009 4:15 am

Astazi mesajul din sticla va fi pentru ..."mosul"...
Astept sa dansez in ritmul fulgilor de nea si-l caut pe Mos Craciun in cerul sperantelor noastre...vreau sa vina si sa-mi ia inima in tolba lui, sa o calatoreasca prin lumea larga,pana ce va gasi o alta inima,alaturi de care s-o puna la pastrat.... [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Scris de Continut sponsorizat