despre Pictura ...

am citit cu interes ce s-a postat in topicul asta, trebuie sa recunosc ... si am observat multa inclinatie catre impresionism si mai ales, expresionism, ici colo un crampei de renastere si putin baroc sau rococo.... nimic rau in asta, dar, dupa umila mea parere, in special expresionismul a aparut pe principiul "un nebun arunca o piatra si 10 intelepti o cauta" ... prea mult non-figurativ si prea putina rigurozitate ....

personal, prefer sa merg putin mai mult inapoi in timp si sa aduc un elogiu maestrilor luminii si umbrei, initiatorii clar-obscurului - Caravaggio si Rembrandt - a caror opera a influentat fundamental directia de dezvoltare a picturii universale . Plecand din Renastere cu lectia invatata, au adus ceva extraordinar cu care au imbracat anatomia indelung studiata: dramatismul exprimat prin efectul de lumina focalizata, care forteaza ochiul sa priveasca in miezul lucrurilor, sa prinda esenta si sa nu se lase furat de detaliile mai putin semnificative, cu rol decorativ...

e o tehnica folosita cu succes si in ziua de azi, preluata de arta teatrala si vizuala, atunci cand exista o scenografie minimalista...

iau ca prim exemplu Judith taind capul lui Holofern (Caravaggio)


observand jocul luminii si umbrelor, privirea imi e atrasa instantaneu de ceea ce e important in scena respectiva: umarul si bratul contorsionat al lui Holofern, expresia de groaza si durere de pe chipul acestuia, reliefata pe jumatate din fata, cealalta fiind lasata in penumbra, albeata asternutului in contrast cu rosul sangelui, bratele si pieptul Judithei care dau impresia de nevinovatie, contrastand puternic cu chipul ei pe care se citeste clar incruntarea si determinarea gestului .... restul e lasat in umbra, uneori aproape sugerat, inclusiv batranul servitor care asteapta cu panza in maini sa infasoare capul taiat.... au fost de ajuns cateva puncte de interes expuse in lumina pentru a exprima o intreaga drama.... si totul construit pe baza unui desen riguros perfectionat in ani de studiu ....
(app, stiati ca marea majoritate a pictorilor din renasterea tarzie aveau obiceiul sa-si deseneze intai personajele nude in lucrari si abia apoi sa le imbrace? si asta ca sa poata construi corect faldurile si cutele acoperamantului.... asta da, nebunie!)

si trecand la Rembrandt, o sa iau ca exemplu Ospatul lui Balthazar...


acelasi dramatism, dar perfectionat printr-un altfel de tusa, mai viguroasa, si o tehnica a culorii mai speciala decat la Caravaggio.... lumina este mult mai bogata, usor difuza, ca si cum ar vrea sa exprime stralucirea opulenta a aurului, iar umbra, prin comparatie, e mult mai intunecata.... contrastul dintre bogatia detaliului aflat in lumina cu cel abia sugerat, aflat in umbra sporeste exponential dramatismul lucrarii... expresiile de pe chipurile personajelor sunt foarte usor de citit si-ti raman intiparite pe retina.... punctele de interes se aliniaza intr-o diagonala clara, urcand liniar pana in punctul culminant (coltul din dreapata, sus), acolo unde mana si mesajul lui Dumnezeu reprezinta laitmotivul intregii scene ....
　

O adevarata lectie ... chiar m-am simtit putin ca si cum as fi stat intr-o banca si ascultand fascinat pledoaria profesorului ... in asemenea momente, uiti sa si iei notite! Sa mai treci, Tania ...