Picaturi de suflet

Scris de PrettyWoman Vin Ian 15, 2010 7:52 am

Lacrimile, sunt părţi din sufletul nostru, care se scurg în exterior sub forma unor picături de rouă. Sunt bucăţi din suflet, care se desprind şi cad, apoi sunt purtate de ”stropii de rouă”, afară în această lume imperfectă în care convieţuim.
Bucăţi de suflet, în mici stropi cristalini. Din diferite motive le dăm drumul să plece la vale pe obrajii brazdaţi de timp şi arşi de soarele nemilos. Când suntem bucuroşi plângem, când suntem întristaţi plângem, când ne-ntâlnim cu cineva drag după mult timp, plângem, când pierdem pe cineva drag plângem. Plângem la întâlnire şi plângem la despărţire. De drag, din dragoste plângem, de ciudă la fel. Sunt stări diametral opuse care au acelaşi rezultat: lacrimi pe obraz...
Plângem de durere, dar plângem şi de fericire.
Prin toate acestea, ceva din noi se duce, odata cu lacrimile ce se rostogolesc în grabă pe feţele copiilor, şi a bătrânilor, a celor slabi şi a celor tari deopotrivă. Nu cred că este nimeni în lumea aceasta care să nu fi plâns vreodata. Am întâlnit lacrimi pe feţele fine, senine şi gingaşe ale copilaşilor, dar am văzut lacrimi şi pe feţele transformate şi schimonosite de durere, ale oamenilor trecuţi prin mari necazuri şi suferinţi Astfel deduc că din fiecare suflet, ceva se duce la vale. Plâng părinţii când l-i se nasc copiii şi plâng copiii când le vor murii părinţii. Plâng copii atunci cand se nasc, iar mai târziu vor plânge apropiaţii lor din această viaţă, pentru că se sting şi mor.
Plângem pentru că ne dorim să avem ceva ( bun ) şi plângem pentru că nu dorim să avem ceva ( rău ). Plângem în viaţa noastră pentru noi înşine şi plângem pentru alţii pe care nici nu îi cunoaştem.
Plângem pentru viaţă şi plângem pentru moarte.
În fiecare individ în parte, se sparg zilnic bucăţi din suflet, din varii motive, se strâng în rezervorul de lacrimi şi atunci când este plin, revarsă. Lacrimile nu le comandăm, ci fără să vrem atunci cand sufletul nostru este într-o stare de beatitudine sau contrar atunci când sufletul ne este hărţuit şi rănit, plângem
Când plângem de durere, prin lacrimi, eliminăm bucăţile sparte de aceasta, în sufletul nostru.
Când plângem de fericire vrem să arătăm şi să împărtăşim cu ceilalţi bucuria noastră.
Lacrimile curăţă sufletele. Nu încercaţi să le împiedicaţi. În stropii, cristalini, ca de rouă, ce se preling pe obraz sunt părţi ale sufletului nostru.

E o cale prin care ne purificăm? Sau doar ne descărcăm ???

Scris de hotsexyro Vin Ian 15, 2010 10:45 am

foarte frumoase zicerile tale..
Pentru mine lacrimile sunt o cale pura si clara prin care ne aratam sufletul in exterior...asa cum este privirea -oglinda unui suflet! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Scris de Tania Vin Ian 15, 2010 11:46 am

eu nu cred ca lacrimile purifica.... poate doar cele de fericire, dar nici atunci....
sunt doar o supapa prin care strigatele mute incearca sa evadeze din sufletul nostru .... deznadejdea, disperarea, furia, tristetea scriu epistole in forma picaturilor sarate si le expediaza prin poarta sufletului... plangem si ne eliberam din stransoarea ghearei care ne gatuie, dar raul ramane inca in noi, agatandu-se disperat de inimile noastre .... doar timpul il macina, transformandu-l in nisipul din clepsidra..... plangem pana ramanem fara lacrimi, cu ochii uscati, dar doar atat....
sunt doar dovada slabiciunii noastre.... si a faptului ca suntem oameni si nu zei....

Scris de Continut sponsorizat

Picaturi de suflet

Picaturi de suflet

Re: Picaturi de suflet

Re: Picaturi de suflet

Re: Picaturi de suflet