Copy paste

Ne dai si nume??...Ca promitem sa nu fim "itelectuale"... ...Noi suntem din "clasa muncitoare "si ne place sa barfim...

Am gasit un text fain si trebuie sa-l postez , ca sa doarma si adminul nostru , fericit !!!



Acum 60-70 de ani strabunicii nostri (sau ce grad de rudenie or fi avut
înaintasii îndepartati) nu-si prea faceau probleme în casnicie. Singura
grija era sa nu-i însele nevasta. Motiv pentru care destui luau urîte
de nevasta tocmai ca sa nu stîrneasca poftele adulterine ale vecinilor.
Si acum merge figura, dar parca mai bine împarti un tort cu altii decît
sa manînci un rahat singur. Revenind la dulcea perioada interbelica,
singura obligatie pe care o aveai în public fata de consoarta era sa
n-o pocnesti. Si educatia o oprea sa scoata vreun cuvintel în afara
cazului în care era întrebata. Ce vremuri... Emanciparea mi se pare ca
a pornit din SUA, urmînd ca tot globul sa se ia dupa cretinii de peste
ocean, stabilind un trend care continua pîna în ziua de azi (vezi
Basescu si rapitii din Irak). Acuma daca iesi în public cu nevasta si
nu o tratezi ca pe un egal mai mult ca sigur face o scena. Am
experimentat si cazul mai nefericit în care trebuie sa te comporti ca
un inferior, pentru ca femeia sa fie multumita. O capra de asta mi-a
spus odata ca barbatii conduc lumea si femeile conduc barbatii.
Probabil motivul pentru care lumea se duce dracului cu o viteza
ametitoare de la emancipare încoace. S-a dus stratul de ozon, s-a dus
hamsia româna, se duce si traficul lipsit de pericole. Vreau sa dau
ceasul cu un secol în urma, cînd femeile n-aveau nici drept de vot,
nici dreptul de a casca gura neîntrebate. Pentru un barbat adevarat
femeia era undeva la jumatatea drumului între cal si cîine. Nici prea
utila si usor de redus la tacere. Am facut prea multe concesii pentru
sex. Joe Indianu'

Eram o persoana foarte fericita. Aveam o minunata prietena cu care ma intalneam de mai bine de 1 an, asa ca ne-am decis sa ne casatorim.
Exista o singura chestiune care ma deranja. Frumoasa ei sora mai mica. Viitoarea mea cumnata tot timpul se imbraca cu fuste mini (extrem de mini), iar in vocabularul ei nu exista cuvantul sutien, darmite in garderoba ei.
Culmea era ca intotdeauna cand ma aflam in preajma ei mereu scapa cate ceva pe jos, iar cand se apleca sa ridice imi oferea o priveliste mai mult decat frumoasa. Era clar. O facea in mod deliberat. Pentru ca asemenea scene nu se intamplau daca era si altcineva de fata.
Pregatirile de nunta fiind in toi, intr-o zi micuta surioara m-a sunat si m-a chemat sa mai verific ceva la invitatiile de nunta. Am luat-o de buna si i-am spus ca vin in cateva minute.
Era singura cand am sosit si a inceput sa imi sopteasca ce dorinte si sentimente are pentru mine. Mi-a spus cat de mult ma doreste si ca ar vrea sa facem dragoste macar o data inainte de a ma insura si a ma darui surorii ei pentru intreaga viata. Eram total socat si nu am putut scoate un cuvant.
Mi-a spus ca merge la ea in dormitor iar daca doresc un ultim salbatic "zbor" nu trebuie decat sa intru la ea in camera. Am ramas ca o stana de piatra, stupefiat de cele ce auzeam, uitandu-ma dupa ea cum urca scarile.
Am stat asa cateva momente, apoi m-am intors si m-am indreptat spre iesire. Am deschis usa , cautand cu privirea locul unde mi-am parcat masina, cand au inceput ropote de aplauze.
Toata familia viitoarei mele sotii era adunata in fata casei si ma aplauda. Cu lacrimi in ochi, viitorul meu socru s-a apropiat de mine si a inceput un mic speech: "Nici nu iti poti imagina cat de mandri suntem de tine ca ai trecut cu felicitari acest test. Nu as putea gasi un barbat mai bun pentru fiica mea daca as cauta in toata lumea. Bine ai venit in familia noastra!"
Morala:
Intotdeauna pastreaza prezervativele in masina...

Tu asa faci ???

de pe un blog oarecare...

Inorogul ce-a fugit din mine aseară, s-a întors spăşit acasă. A plecat crezând că va găsi ceva mai bun, spre sud. N-a aflat nici cuiburile de cocori, nici curcubeul înfipt în boltă. N-a găsit decât frunze. Dar nici pe acelea toate. Căci şi ele plecaseră suflate de vânt, cu vreo două zile mai devreme.

Inorogul ce-a fugit din mine aseară, mi-a promis că nu mai pleacă. A spus că măcar la mine câteodată este vară. Iar atunci când este iarnă, ninge şi se poate bucura de stele. A mai spus că-i plac totuşi ochii mei uneori gri, culoare furată de la furtuni. Şi apoi s-a culcat să-şi doarmă somnul lui de inorog hoinar.
I-am mângâiat coama albă, cu împletituri în spic. L-am sărutat pe frunte, ca pe un copil obraznic şi liniştit, numai în somn. Pe copita nepotcovită strălucea un colţ de luceafăr, cine ştie de prin ce văzduh căzut. L-am cules şi i l-am prins în frunte.

Inorogul meu, fugit cândva de-acasă s-a întors la mine. Hamul este în dulap. E un ham frumos, cusut din fire de ploaie. Dar nu i l-am pus niciodată. E adevărat, inorogii nu trebuie îmblânziţi. Ei mai fug de acasă câteodată.

fragment din cartea inegalabilului Osho, "Farmacie pentru suflet"


Daca va simtiti trist, puneti-va intrebarea: "a cui este vina?" Daca acceptati ca este vina voastra, mai devreme sau mai tarziu veti inceta sa faceti foarte multe lucruri pe care le faceti la ora actuala. In fond, aceasta este esenta stravechii teorii a karma-ei. Voi sunteti singurii responsabili. Incetati sa mai spuneti ca societatea este responsabila, ca parintii vostri sunt de vina, ca situatia economica v-a adus in aceasta stare; nu mai aruncati responsabilitatea asupra altora. Voi sunteti singurii responsabili.
La inceput, vi se va parea o povara, caci acum nu veti mai putea arunca vina pe altcineva. Dar trebuie sa v-o asumati...

Cineva l-a intrebat pe Mulla Nasroddin: "De ce esti atat de trist?"
Mulla a raspuns: "Sotia mea a insistat sa nu mai joc carti si alte jocuri de noroc, sa nu mai fumez si sa nu mai beau. Am renuntat la toate aceste lucruri." Omul a spus: "Sotia ta trebuie sa fie foarte fericita acum".
Nasruddin: "Tocmai asta e problema. Acum nu mai are de ce sa se planga asa ca este foarte nefericita. Incepe sa vorbeasca, dar nu are de ce sa se planga. Acum nu ma mai poate face responsabil pe mine pentru nefericirea ei. Credeam ca daca o sa renunt la toate aceste lucruri o voi vedea mai fericita, dar a devenit mai nefericita ca oricand. "

Daca ati continua sa aruncati responsabilitatea asupra altora si toti ar face ceea ce le spuneti sa faca, mai devreme sau mai tarziu v-ati sinucide. In cele din urma, nu ati mai avea asupra cui sa aruncati vina. De aceea, este bine sa va pastrati cateva greseli; Asta ii ajuta pe ceilalti sa fie fericiti. Daca ar exista un sot perfect pe lume, sotia lui l-ar parasi. Cum poti domina un sot perfect? De aceea, chiar daca nu doriti acest lucru, faceti cateva greseli pentru ca sotia dumneavoastra sa va poata domina si astfel sa fie fericita!

Daca exista undeva un sot perfect sigura solutie este divortul. Gasiti un barbat perfect si veti fi automat impotriva lui, caci nu-l
mai puteti condamna, nu-i mai puteti atribui nici o gresala. Mintile noastra adora sa arunce responsabilitatea asupra celorlalti, sa se planga, caci in acest fel se simt bine, intrucat nu se mai simt responsabili. Aceasta eliberare este insa foarte costisitoare. Ea nu este reala, dimpotriva, povara devine din ce in ce mai mare, dar voi nu va dati seama.

Oamenii traiesc cate 70 de ani, vieti la rand, fara sa stie ce este viata. Ei nu ajung la maturitate, nu se integreaza, nu sunt centrati. Ei nu traiesc decat la periferie. Daca periferia voastra se intalneste cu periferia altora, ciocnirile sunt inevitabile. Pe de alta parte, daca sunteti tot timpul preocupati de greselile altora, nu puteti trai decat la periferie. Daca veti
realiza ca "Eu sunt singurul responsabil pentru existenta mea. Orice s-ar intampla, eu sunt cauza care a generat acest lucru.", atunci constiinta voastra trece brusc de la periferie in centru. Abia acum incepeti sa deveniti centrul existentei voastre.

"Puterea cea mare a blândeţii stă în încrederea neţărmurită ce ea o insuflă.
Fără
a voi, cu toţii ne apropiem de omul cel blând, căci ştim că el are
desăvârşită stăpânire de sine. De la dânsul aşteptăm sfatul cel mai
luminat şi judecata cea mai dreaptă.
Şi bine facem, de facem aşa: judecata celui blând nu e niciodată întunecată de pornirile mâniei.
Cel blând nu-şi pierde cumpătul, el aşteaptă cu răbdare.
Dorinţa
celui blând o împlinim cu bucurie, pentru că el ştie să ne roage
astfel ca şi când ne-ar face nouă un serviciu amical.
Cel blând ştie că el vorbeşte părţii celei mai alese şi celei mai bune a omului. Cine nu dă bucuros, când poate dărui?
Răbdarea
animalului îngreuiat de poveri ne insuflă duioşie ori milă; ea însă nu
ne insuflă nici admiraţie, nici entuziasm, iar când un cal bun şi iute
se pleacă spre bătrâneţe, atunci copiii şi copiii copiilor îşi
povestesc despre voinţa şi despre tăria şid espre priceperea lui.
Dacă
un animal sălbatic şi aprins se înnobilează astfel prin blândeţe, cu
atât mai vârtos se înnobilează omul care, când dă ascultare patimilor
şi poftelor sale, se înjoseşte şi devine ca un animal. Iar când ştie să
le înfrâneze şi să le stăpânească, se apropie de Dumnezeu.
Mulţi
cred că a avea voinţa neclintită înseamnă a face ca toate şi toţi să ţi
se plece. Ei uită că cea mai tare voinţă e aceea care pe ea însăşi se
pleacă.
în această lume atât de
variată este loc pentru toţi şi pentru toate şi nimic nu e cu
neputinţă. Tu, însă, în mirarea ta de cele ce vezi şi de cele ce se
petrec, te iuţeşti şi te aprinzi, te faci necumpătat, şi nedrept în
judecata şi în faptele tale, şi uiţi un lucru de căpetenie: că şi de
tine se minunează alţii, că şi purtarea ta este neînţeleasă altora.
Cea
mai bună cale pentru a ajunge spre blândeţe şi răbdare este să ne punem
în locul aproapelui nostru şi să-l judecăm numai după ce am simţit cum
simte el. Iar pentru aceasta se cere să-i cunoaştem trecutul, creşterea
şi nevoile lui, suferinţele şi durerile lui. Cât timp nu putem face
aceasta, n-avem dreptul de a-l osândi, rareori avem puterea de a-i da
un sfat priincios.
Dacă iei bine
seama la toţi paşii tăi, vei afla că eşti mai aprig în acele lucruri pe
cari mai puţin le înţelegi şi le cunoşti, fiindcă acolo pucntul tău de
vedere e cu totul strâmt şi strâmb; dar vei afla totdeodată că
dreptatea cea mai mare o ai în toate lucrurile pe cari le cunoşti
deplin şi în cari eşti mai priceput.
A
fi stăpânit de pornire şi de iuţeală este totdeauna o înjosire şi o
umilire pentru acela care le este supus, căci arată totdeauna o
slăbiciune, fie a sănătăţii, fie a poziţiunii, fie a înţelegerii, fie a
caracterului.
A fi răbdător
înseamnă a dispune de o mare putere, chiar dacă aceasta nu s-ar întinde
mai departe decât asupra propriei noastre minţi, asupra însăşi voinţei
noastre."
Putem, oare, după atâta cugetare la bunătate, să
găsim nişte elemente obligatorii pentru a o atinge, pentru a ne purta
ca nişte oameni buni? Da. Mai întâi: fii răbdător cu ceilalţi. în al doilea rând: nu-i judeca, ci încearcă să te pui în locul lor; aceasta să-ţi fie judecata. în al treilea rând: fii iertător. în al patrulea rând: nu te depărta niciodată de blândeţe. Şi în al cincilea rând: acestea toate fă-le cu smerenie.
Şi câte nu mai sunt de spus...

...et voila !!!

scuzati-ma, da am ras cu lacrimi! minunati sunteti!