Re: Copy paste

Scris de hotsexyro Lun Ian 18, 2010 8:24 pm

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] misoginilor!

Scris de Rechinu07 Lun Ian 18, 2010 8:28 pm

E doar adevarat. Si ar mai fi multe... Se suie-n masina sa plece de-acasa... Suna la Politie ca i-a dispartut bordul cu volan si tot tacamul... Suna dupa 10 minute sa le zica la aia ca a fost o greseala din partea ei ca de fapt se urcase in spate, etc... Croco a fost generos ca a pus doar 26... [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Scris de fabienne05 Lun Ian 18, 2010 9:15 pm

Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru a-l ajuta cu un sfat.
- Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?

Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
- Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea. Apoi, dupa o mica pauza, adauga:
- Daca m-ai putea ajuta tu pe mine, poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
- As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
- Bine, incuviinta batranul intelept.

Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
- Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca sub nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.

Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul de aur unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.

... Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
- Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
- Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alearga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul! Flacaul incaleca si pleca in goana.

Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise:
- Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
- Cuuum, 58 de bani de aur?!? - exclama naucit tanarul.
- Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.

Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
- Ia loc, te rog - ii spuse acesta, dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
- Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze.

Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra si nu va dati pe degeaba , unuia sau altuia doar pentru ca lumea asta, prost asezata, le da o oaresce “aura”!

Sa va iubeasca oamenii, ingerii si Bunul Dumnezeu!

"Tot ce-i trebuie raului ca sa reuseasca este ca oamenii buni sa nu faca nimic.” (Edmund Burke).

"Rugaciunile incep sa fie ascultate atunci cand vocea care le rosteste a pierdut puterea de a rani".

"Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea".

“Cei care au privilegiul de a sti, au datoria de a actiona” (A. Einstein)

Scris de enola_gay Mar Ian 19, 2010 9:30 pm

“… daca vrea sa traiasca intr-un butoi, foarte bine, n-are
decat, dar de ce tine sa-si aseze butoiul chiar in mijlocul unei piete
publice? Subtextul reprosurilor e limpede: Diogene ii deranjeaza astfel
pe ceilalti si, in plus, e inconsecvent; sa se duca, cu butoiul lui,
intr-un loc unde nu incurca pe nimeni si unde nu risca sa fie invinuit
ca ar cauta doar o ieftina publicitate… Asa e, singuratatea nu e o
binefacere. Ea iti cere mereu sacrificii. Iti ia inainte de a-ti darui…
Ceea ce face el nu e, dupa parerea mea, un capriciu. El are nevoie si
de butoiul sau si de piata publica. deoarece are nevoie si de sine si
de lume. Si nu pe rand, ci in acelasi timp. Intr-o forma simpla, atat
de simpla incat unii nici n-o inteleg. Diogene ne atrage atentia ca
adevarata cunoastere de sine nu are loc in afara lumii, ci in mijlocul
ei, nu e o renuntare la viata, ci o incordata cautare a izvoarelor ei.

- (”Butoiul lui Diogene” - “Rugati-va sa nu va creasca aripi” Octavian Paler )

Scris de Only Mar Ian 19, 2010 9:45 pm

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

O scoica a vazut o perla cazuta pe fundul oceanului. Dupa mari eforturi, a reusit sa apuce perla si a asezat-o langa ea, pe o frunza. Stia ca oamenii cauta perle, asa ca s-a gandit:
- Aceasta perla ii va tenta. O vor lua, iar pe mine ma vor lasa in pace.
Cand a aparut primul cautator de perle, ochii acestuia erau conditionati sa caute scoici, nu perle stand pe frunze. De aceea, el a apucat scoica, care, intamplator, nu avea inauntru nicio perla, si a lasat perla sa cada din nou pe fundul oceanului.

Stiti exact unde trebuie sa priviti. Tocmai de aceea nu reusiti sa gasiti esentialul.

Scris de CROCODILU' Sam Ian 30, 2010 8:16 pm

Studiu
Incredibil... dar
functioneaza

"Cnofrom uuni stduiu al ueni
uinvresttiai elgenze, nu
cntozeaa in ce odrnie se alfa lirteele itnr-un cuvant,
signruul lcuru ipmotarnt e ca pirma si utlima lierta
sa fie la lcuol lor. Rsetul potae fi o vrzaa colmpeta
si tot o vei ptuea ctii fraa prboelme. Atsa e din
cuzaa ca nu ciitm feicrae lteira, ci cvanutul ca un
irtneg."

E uimitoare capacitatea creierului uman de a
reconstitui datele.

deci se poate nu ?creerul are o capacitate uimitoare nu-i inteleg in schimb pe cei care se plang [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Scris de Tania Sam Ian 30, 2010 8:22 pm

croco, e adevarat ce-ai spus, dar se refera la literele dintr-un cuvant pe care mintea ta deja il cunoaste, e obisnuita cu el si-l reconstituie instantaneu.....
cand e vorba de aranjarea cuvintelor intr-o fraza, situatia se schimba.... pentru ca acolo trebuie sa pricepi sensul celui care scrie, nu sa recunosti automat ceva ce stii deja.... si daca nu ma insel, chestia asta se cheama dislexie

ps: se intampla ceva cu forumul, ca eu m-am speriat cand am vazut marimea textului.... si jur ca n-am umblat la setari....

Scris de CROCODILU' Sam Ian 30, 2010 8:28 pm

pai tania faptul ca unele cuvinte la mine dispar in cele mai multe cazuri sunt cuvinte de legatura nush daca vreodata am omis sa pun un cuvant ce insemana de fapt "deznodamantul" propozitiei, mai mult de atat, am observat ca "lumea " se ia de mine pe chestia asta doar cand nu ma pot combate cu "ceva" ultimul exemplu a fost just numai stiu exact topicul nu am sa fac haz din treaba asta vroiam doar sa va zic unora de aici ca chair daca sunt mai difcil nu sunt imposibil de inteles, drept dovada am studiul mentionat mai sus, care este incredibil de real ... atata tot [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Scris de enola_gay Sam Ian 30, 2010 8:30 pm

Tania a scris:

ps: ca eu m-am speriat cand am vazut marimea ....

...ti se intampla des sa te sperii de marime ????...fericito ! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Scris de Tania Sam Ian 30, 2010 8:31 pm

iti spun eu, tu ai alta problema, nu ca omiti cate un cuvant-doua pe-acolo.. tu nu folosesti semne de punctuatie si asta te face greu de inteles... mie, de exemplu, imi este greu sa inteleg unde se sfarseste o fraza si incepe alta ... in rest, e ok, din punctul meu de vedere...

enola_gay a scris:
...ti se intampla des sa te sperii de marime ????...fericito ! [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

in ultima vreme, da! Laughing

Scris de enola_gay Sam Ian 30, 2010 8:34 pm

Mah , tania ...tu nu ai inteles ca el vrea sa intre in Cartea Recordurilor , cu cea mai lunga fraza ???? [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Scris de fabienne05 Sam Ian 30, 2010 8:50 pm

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]Motto:
"Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie."

O intrebare frecventa pe Google pare a fi: “Ce este dragostea?“… ei bine, cea mai frumoasa explicatie am auzit-o cu cativa ani in urma de la o prietena asistenta medicala.

Zilele astea ploioase mi-au reamintit povestea pe care astazi m-am gandit sa o impartasesc cu voi.

“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.

Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia..

Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.

Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.

Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie

Scris de Tania Sam Ian 30, 2010 8:53 pm

superba povestioara, fabi!

Scris de fabienne05 Sam Ian 30, 2010 8:55 pm

luati aminte.....nu e chiar o povestioara ......exista si un caz real dincolo de naratiune.....

Scris de CROCODILU' Dum Ian 31, 2010 9:56 am

fabi exista si un film pe tema asta, imi pare rau ca nu imi aduc aminte titlul dar daca il gasesc il voi posta la recomandari, filme ...

Scris de CROCODILU' Dum Ian 31, 2010 7:24 pm

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Ca răspuns la seria de articole de aici, m-am gândit la nişte motive pentru care păsăricile sunt scorpii.
1.
Pentru că de mici se gândesc numai la cum să se mărite mai repede.
Visul lor este o rochie de mireasă cât mai gogoşar, iar joaca cu
păpuşile, acest antrenament pentru ştersul la fund de mai târziu, nu
face decât să confirme intenţiile criminale.
2. Pentru că îi smulg pe cei mai buni dintre noi. În orice grup există un tip cool. Cel
mai gagicar, cel mai frumos, cel mai cu vino-ncoa. El e liantul
grupului, el aduce femeile, el face rost de băutură ieftină făcând ochi
dulci fetei de la magazinul din colţ. Până când, într-o zi de tristă
amintire, îi anuţă că se însoară. Desigur, promisiuni că totul va fi la
fel, ne vedem, alea. Vorbe. După ce pune mâna scorpia pe el, s-a
terminat. Ce să cauţi cu rataţii ăia? Ai bere în casă. Ne uităm amândoi
la meci. Vineri plecăm la mama. Duminică avem musafiri. Crezi că
covoarele astea se bat singure?
3. Pentru că, deşi ţipă pe toate drumurile că vor egalitate, profită la maximum de faptul că bărbaţii
cad ca muştele la vederea unui decolteu sa la o juma de bucă, drept
pentru care atu-ul lor maxim într-o negociere este sexul, pus pe masă,
la vedere, cu o promisiune nerostită de mehlem pe sâni. Nu contează că
ai creierul cât o bibilică, important este să ai ţâţe tari.
4. Pentru că nu fac sex oral din prima. Toţi bărbaţii visează ca în prima
noapte de amor ea să rupă hainele de pe el şi să îi facă tot ce a văzut
el în filmele cu Titus Steel. Şi din păcate, nimic. Toate se dau
virtuoase, neatinse, caste, iubitule, tu eşti al 2 lea, iar primul nici
măcar nu se ridica la valoarea ta. Iar masculul se mulţumeşte tâmp cu
textul ăsta şi merge mai departe.
5. Pentru că după ce se lasă convinse să facă sex oral, nu înghit. Asta e partea a 2 a a poveştii virginalităţii. Vai dragă, nimeni până acum nu a terminat aşa, ştii tu,
în gura mea. Doar o atingeam aşa fin, pentru umectare, iar la final
nici nu stăteam la discuţii, afară. E ca şi cum nu m-ar fi atins. Iar
masculul iarăşi e mulţumit, uite bă, ce tare sunt, aproape că sunt
primul care îi rupe aţa de sub limbă. Şi se mulţumeşte cu o scuipătură
în chiuvetă.
6. Pentru că dacă ţi-au făcut onoarea de a face sex cu tine, tu trebuie să simţi o imensă recunoştinţă, de preferinţă pe
viaţă, să renunţi la tot şi să îi închini un templu, de preferinţă din
diamante, templu la care să te închini cu respect. Tu trebuie să ştii
că ea nu a vrut, ea de obicei nu face aşa ceva, nu îi place în general
şi ceea ce a făcut a fost o favoare imensă pe care ţi-a făcut-o,
într-un moment de rătăcire.
7. Pentru că nu îţi respectă viaţa, alegerile şi educaţia de până la ea. Orice păsărică ŞTIE că ea te va schimba, că da, nu eşti perfect şi că da, în principiu eşti un porc
ordinar, dar ea va munci, te va educa, te va scoate din noroiul şi
mâzga în care te târăşti şi te va aduce la suprafaţă, mai curat, mai
uscat, mai pe scurt, alt om.
8. Pentru că nu ştie să gătească. E în legea firii ca femeile fac mâncarea în casă. E în codul genetic uman, de când prima maimuţă s-a ridicat în 2 labe, şi-a troznit oasele
şi a zis “bă, să mor eu, îmi văd peştera de aici”. Desigur, majoritatea
feministelor o dau în texte cum că trebuie împărţită munca în casă şi
altele. Când o să ştii să schimbi o bujie, să instalezi un wordpress
sau să parchezi corect lateral, atunci o să împărţim treburile. Până
atunci, tu faci mâncare.
9. Pentru că nu au valoarea banilor. Pentru o femeie nu contează câţi bani are tipul, dacă are de unde sau nu. Ea vrea. Şi dacă vrea, logic că trebuie să aibă. În virtutea
regulilor de mai sus, desigur, adică dacă tot a oferit sex, măcar să
primească ceva la schimb. Treaba e tragică atunci când e vorba de o
familie, iar tipul se dă peste cap, în pofida crizei, să facă rost de
bani, iar femeia lui nu se ocupă decât cu spartul banilor prin diverse
locaţii. Cu stil.
10. Pentru că toate seamănă cu mamele lor. Dacă vrei să vezi cum va arăta nevastă-ta peste 30 de ani, uite-te la mă-sa. Dacă aia e cât un dulap, fii calm, chiar dacă femeia ta acum arată de 30 de kile în viu, în mod sigur se face cât purcica. Dacă mă-sa e caţă
şi toată ziua comentează, şi a ta va face la fel. Nu contează că acum
nu face. Acum se abţine, pentru că încă nu e sigură că te-a prins.Dar şi când o să te prindă….vai de capul tău.

sursa:http://www.arhiblog.ro/2009/09/de-ce-femeile-sunt-scorpii.html

Scris de Tania Dum Ian 31, 2010 8:17 pm

croco, i-am citit consortului [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine] .... cu mici amendamente, zice ca ai o bere de la el [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Scris de CROCODILU' Lun Feb 01, 2010 5:28 pm

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

am gasit varianta full daca nu am insel , pavel corut vs. gigi becali ma tavalesc de ras [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

"da-l afara pe nenorocit..."

Scris de fabienne05 Mar Feb 02, 2010 8:40 pm

Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit, montata in perete. Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram inca prea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.

Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie. Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora
exacta..
Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand, in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul de scule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni
in preajma care sa-mi arate compasiune.
Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns la scara. Telefonul! Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche. "Alo, Centrala!", am strigat in microfonul care era chiar deasupra capului meu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche: "Centrala.".
"Mi-am ranit degetul..." - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta. "Mamica ta nu este acasa?"- urma intrebarea. "Nu este nimeni acasa in afara de mine..."- am bolborosit.
"Iti curge sange?" - m-a intrebat vocea..
"Nu," - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tare rau..."
"Poti sa deschizi racitorul?" - m-a-ntrebat ea.
I-am spus ca pot.
"Atunci ia de acolo o bucatica de ghiata si tine-o
lipita de degetel," - spuse vocea.
Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice.
I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla
Philadelphia. .. M-a ajutat si la matematica.. Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte, mananca fructe si alune.

A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit. Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i
linisteasca. Am intrebat-o, "De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor, trebuie sa se sfarseaca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?" Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, "Wayne, tine minte intotdeauna,
ca mai sant si alte lumi in care se poate canta."

Alta data la telefon, "Alo, Centrala!"
"Centrala." - mi-a raspuns vocea cunoscuta.
"Cum se scrie cuvantul fix?" - am intrebat-o.

Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului de Nord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt al tarii, la Boston. Imi lipsea foarte mult prietena mea... "Alo Centrala" ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa. N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.

Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-a
urmarit pretutindeni. .. Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la
timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la
suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.

Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle. Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme. Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:"Alo Centrala!"

Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de
bine. "Centrala."
Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand: "Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?"O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns,
"Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum." Am ras, "Deci tu esti, intr-adevar, " - i-am spus. "Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru
mine la vremea aceea." "Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi..." I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-o daca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.
"Cu placere," - mi-a spus ea. "Intreaba de Sally."
M-am intors la Seattle peste trei luni. O alta voce mi-a raspuns la "Informatii" .
Am intrebat de Sally.
"Santeti un prieten?" - m-a intrebat.
"Da, un foarte vechi prieten...Wayne. ..."
"Imi pare rau sa-ti spun asta," - mi-a spus ea.
"Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ulimii ani, pentru ca era bolnava. A murit cu cinci saptamani in urma."
Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, "Un minut, ai spus ca te cheama Wayne?" "Da." - i-am raspuns. "Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta... L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni. Ti-l citesc." Mesajul ei era, "Spune-i ca sant si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer."
I-am multumit si am atarnat receptorul. Stiam la ce se referea Sally.

Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.

A cui viata ai atins-o astazi?

Scris de Mena Lun Feb 22, 2010 3:15 pm

Senin

Florin Chilian

Se intampla din cand in cand, din ce in ce mai rar. Se abstractizeaza
cuvantul in sine, ca un scaun, si intelesul lui se intampla doar ca o
trecere.
Sunt ganduri, sunt amintiri, respiratii amestecate toate de-a valma in priviri, in ochi, in gesturi.
Uneori nu mai am chef sa vreau!
Si nu mai vreau!
Dar cu toate astea… lupt!
E o stare de oboseala nefireasca.
Nici macar asezarea cuvintelor nu mai odihneste sau cu atat mai putin
asta… Cine decide pentru cine si ce ordinea cuvintelor si intelesurile
lor de neinteles fara exercitiul respiratiei?
Lupta, starea permanenta de conflict cu toata lumea impotriva tuturor
pentru toti… ca o furtuna si promisiunea inca neimplinita a trecerii, a
seninului. Cine, ce e mai important? Seninul sau drumul spre el,
trecerea?… Furtuna?!
E liniste
Si iar suntem ocupati cu viata, cu masinile, cu semafoarele, cu conturile din banca…
Bani de plastic – Vieti de plastic si emotia promisa de un taram exotic
din plastic si el unde in sfarsit vom fi noi. Ce daca vom fi
plastifiati la randu-ne… Linistea vacantei si disperarea de a ne
recupera viata de prin peturi, ambalaje de plastic cu volul fix al
clipelor ce ne compun definitive cu intinderi limitate de timp.
Destine furate de noi insine prin noi. Ne pacalim viata, ne inselam…
Bautura…
Starea de a uita
Uitarea…
Momentele in timp… Clipe… uitare
Tristete
Vise trisate.
Duiosie
Regret
Printre gene, printre semne… locuri
Promisiuni uitate
Ganduri
Minciuni frumoase,
Amagiri
Taine
suflet
Se intampla doar din cand in cand si din ce in ce mai rar sa fie senin.
Viata!
Lupta!
Senin…

Scris de Continut sponsorizat